by asls-romania | Feb 16, 2022 | Blog ASLS
Cu toții ne-am întrebat măcar o dată cum va arăta viața noastră după ce vom absolvi facultatea. „Oare îmi voi găsi scopul în viață?”, ”Oare voi avea parte de jobul perfect?” Acestea sunt doar câteva dintre curiozitățile care ne-au măcinat cel puțin o dată pe timpul facultății.
Suntem noi nepregătiți de viitor sau trec și alții prin aceleași stări de confuzie și teamă?
Pentru a ne clarifica mintea, am întrebat câțiva foști studenți ai FLLS-ului despre experiența lor personală în ceea ce privește viața lor academică.
Tudor Georgescu, absolvent Filologie Engleză-Română, actual profesor de limba engleză:
„Experiența facultății a fost per total frumoasă, mi-a deschis puțin mintea fața de literatură și limbă și parcă le privesc mai critic și mai logic pe amândouă acum. După licență, am dat la Master, dar m-am lăsat pentru că între timp am descoperit alte pasiuni. ”
Despre meseria de profesor, una dintre cele mai răspândite alegeri, Tudor ne spune:
„Inițial a început ca o meserie temporară până îmi îndeplineam alte visuri profesionale, dar cine știe. Să fii profesor e… ciudat. Pe de-o parte am program lejer, 20 de ore pe săptămână. Dar pe de altă parte, după o zi de 6 ore, ajung acasă și cad lat în pat. Să nu mai zic de timpul petrecut corectând, verificând, pregătind lecții, planificări, etc. Oribil. Dar ai o satisfacție enormă în a ajuta clase întregi de copii să priceapă și să vorbească o limbă străină. E un exercițiu constant de creativitate și autodepășire (de răbdare nu mai zic).”
Sfaturile lui Tudor:
„Nu îți bate capul cu ce faci după. Vezi ce îți place la limbile pe care le studiezi, vezi la ce ești bun. Asigură-te că-ți iei examenele și licența, dar nu îți construi viața în jurul facultății. E perioada în care te dezvolți ca om, chiar dacă pentru dezvoltarea asta plătești cu una sau două restanțe. Primul loc de muncă? Caută ceva ce îți place. Dacă vrei doar bani, caută un job de care știi că te lași într-un an sau doi, și între timp află ce vrei să faci. Când ajungi să lucrezi prima oară, nu uita că nu trebuie să fii umil și să fii sclavul nimănui. Ești un om care muncește și ești la egalitate cu toți colegii tăi. Și mai ales, take your time: e posibil să nu știi ce vrei să faci în viață nici la 28 de ani.”
Andreea Tomescu, absolventă Filologie Italiană-Neerlandeză, actual moderator de conținut pe o aplicație populară:
„Deși a fost mai mult o decizie de sfârșit de clasa a 12-a, nu pot să spun că regret. A fost foarte greu pentru mine, fiindcă am luat două limbi străine de la zero, italiană și neerlandeză, dar pe parcurs am reușit să ajung cumva la un echilibru și să fac față. Am avut, într-adevăr, multe momente în care am spus că mă las de facultate, dar cred că așa e peste tot. Când am terminat licența, am rămas cu un gol imens, fiindcă nu știam pur și simplu ce să fac cu viața mea. Am făcut lucrarea de licență pe literatură neerlandeză și când am terminat nu îmi venea să cred că nu mai am nimic de completat la ea. Acum, la luni distanță după ce am terminat FLLS, i-am descoperit adevărata utilitate, când m-am angajat pe un post super fain, pe un salariu mult peste medie.”
Sfaturile Andreei:
„Profitați de perioada asta și concentrați-vă pe învățatul limbilor, fiindcă ajută super mult să le știți la un nivel avansat. Nu vă mai stresați atât în sesiune, fiindcă sănătatea mentală e mult mai importantă decât o restanță și încercați pe cât posibil să nu vă pierdeți pe voi în toată goana asta.
Cred că cel mai important e să îți dai tu seama de ce îți dorești de la tine și de la viitorul tău, apoi să te concentrezi pe găsirea unui job potrivit pentru tine. Pe limbi străine, joburile sunt muulte, unele sunt bine plătite, altele mai puțin, unele sunt super chill, altele sunt super stresante.”
Pascu Andreea, absolventă a secției de Filologie Neogreacă- Engleză, lucrează în prezent într-o corporație, dar până a ajuns acolo, haideți să vedem cum a fost parcursul ei la FLLS.
„Generally speaking, FLLS e o facultate grea. Nu cea mai grea, dar sunt cerințe mari, profi exigenți, e multă informație de asimilat, acum dacă o alegi cu sufletul, nu din considerente că 《n-am intrat în altă parte, aia e, stau și eu pe aici》, lucrurile merg destul de smooth. Mie FLLS mi-a plăcut super mult, așa cu bune și rele. Dacă stau să mă gândesc acum, toate aspectele pe care le-am considerat neplăcute în facultate m-au învățat câte ceva. De exemplu, time management, cum să ajung din Edgar în Pitar în timp record și să apuc să-mi iau și o cafea de la 5 to go între timp.”
Totuși, după toate acestea, ea nu și-a dorit să fie profesoară sau traducător, ci să se extindă cât mai mult.
„Când am început eu să mă interesez de joburi, m-a cam luat panica, întrucât sunt foarte puține opțiuni fix pe limbi străine. Ai varianta traducător, profesor și… cam atât, eu nu voiam nici una, nici alta, așa că am zis să lărgim puțin orizonturile și, stând pe linkedin, am dat peste poziția asta, în finanțe. Singura chestie pe care o aveau în comun FLLS-ul și jobul e că implicau limba greacă. Și mai mult de aceea am aplicat. Le zic din start că nu am mai văzut cifre din generală, dacă le convine bine, dacă nu, iarăși bine. Și am avut noroc că oamenii au fost super deschiși, au zis că tot ce am nevoie mă învață ei, eu doar să-mi dau interesul și să mă implic cât mai mult. În practică, și ceea ce-mi place mie cel mai mult, e fix interacțiunea asta cu oamenii, faptul că de câte ori ne vine un nou coleg, trebuie să-i fac training și să-i arăt cum merg lucrurile, apoi avem interacțiunea cu piețele și la fel, e și challenging și plăcut în același timp.”
Andreea a vrut să ne ofere sfaturi ce implică mai mult decât simple urări sau mici perspective de viitor pentru că s-a gândit la maniera de predare prezentă, online, prin care a trecut și ea.
„Cel mai important: deschideți-vă camera la cursuri, contează super mult. Off record, îți zic că am trecut examene doar pentru că x sau y mă știau că am intrat la curs, nu conta că nu ziceam nimic sau că eram pe lângă, omul avea impresia că eu m-am implicat și mi-am dat interesul doar pentru că mă vedea.”
„Căutați să vă dezvoltați mult și în afara facultății – cursuri, asociații, voluntariat… orice. Nu contează la final ce e scris pe diploma de licență, cât ce aptitudini aveți. Din ce am văzut eu acum, se insistă mult pe marketing și digitalizare. Găsiți cursuri, go for it, asta plus limba străină dau super bine la angajare și la salariu.”
„Distrați-vă super mult, împrieteniți-vă între voi. Ajutați-vă cu materiale și cursuri în limita decenței. Acum, nu zic că dacă vine Gigel care n-a intrat la curs tot anul, să i le puneți pe tavă. Sharing is caring, dar să fie și în avantajul vostru. Nu puneți atât de mult preț pe note, cât pe experiența în sine. Nu zice nimeni că nu e mișto să ai 10, dar la final dacă nu rămâi cu nimic, e fix degeaba. Ideea e să vă bucurați de facultate și de perioada asta, că restul se rezolvă.”
Sunt atât de mulți oameni de la care putem învăța, tocmai pentru că experiența lor i-au adus în stadiul în care pot oferi sfaturi care pe noi ne ajută. Ideile colegilor noștri ne oferă șansa să realizăm că frica noastră legată de viitor poate fi controlată. Să avem emoții, să fim sceptici, sunt sentimente perfect normale, dar avem puterea să intervenim, pentru a nu le lăsa să ne doboare!
by asls-romania | Jan 22, 2022 | Blog ASLS
Stresul, un cuvânt cunoscut de toți, dar căruia nu știm cum i-am putea face față. Vine sesiunea, sau, așa cum mulți îi spun, „stresiunea”.
E o perioadă care te macină. Te simți bulversat și ai vrea să se termine mai repede, să ai timp pentru tine și să ieși la o cafea cu prietenii. În schimb, stai la birou sau în pat cu foile de curs în față, și, deși a trecut o altă zi și se apropie cu pași repezi un alt examen, parcă nimic din ce ai încercat să reții, nu ai reușit.
Dar, în loc să vedem stresul ca pe un inamic, de ce nu am încerca să-l transformăm într-un aliat, care să ne motiveze să fim mai eficienți în această perioadă?
Vrei să descoperi secretele studenților care au reușit să înfrunte negativismul adus de sesiune? Te invităm, ca în rândurile ce urmează, să le citești sfaturile:
Atunci când am o perioadă stresantă care mă tulbură, știu cu siguranță că sportul e soluția. Mereu am mers pe premisa că, fără a fi în armonie cu mine însămi, nu voi putea da randament, iar viața ar deveni un haos total. Dacă nu avem un echilibru minte-corp, nu vom putea avea energia necesară pentru a ne îndeplini obiectivele pe care ni le propunem să le îndeplinim. Mâncați sănătos, faceți sport 30 de minute sau puteți face o scurtă plimbare, orice fel de mișcare, hidratați-vă și garantat veți scăpa de stresul pe care sesiunea o aduce. „Minte sănătoasă într-un corp sănătos” – Miriam Dumitru, anul II, Filologie, Engleză A – Germană B
În zilele în care am foarte multe de făcut, îmi fac un program cât mai clar și structurat, pentru a mă asigura că fac tot ceea ce-mi propun. Totuși, sunt momente în care pierd controlul și mă simt stresat, iar atunci trebuie să adopt o altă modalitate care să mă ajute să-mi limpezesc mintea, pentru a fi eficient. Soluția care mi s-a părut cea mai aplicabilă o reprezintă pauzele scurte pe care le iau adesea, în care: joc jocul meu preferat, ascult muzică sau fac orice altă activitate care să-mi ia gândul de la învățat. Chiar vă încurajez să faceți asta, fiindcă mintea voastră va fi de două ori mai relaxată, în loc s-o solicitați constant, ca mai apoi să nu reușiți să vă concentrați suficient de bine. Puteți pune muzică pe fundal și în timp ce învățați. E de ajutor atunci când aveți de reținut multe informații complexe. – Sorin Tudor, anul II, Filologie, Neerlandeză – Italiană
Cum fac față stresiunii? Ei bine, mai întâi de toate, cred că nu aș putea rezista la fel de bine valului de muncă ce ne copleșește pe toți deodată, dacă nu i-aș avea alături pe colegii mei. Nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu am fi fost toți în aceeași stare de confuzie, frustrare, și întrebându-ne constant „Oare de ce nu ne-am apucat mai repede de învățat?”
Când vine vorba despre ce fac la nivel personal ca să-mi fac aceste săptămâni cât mai productive posibil, însă, fără a mă suprasolicita, nu știu dacă sunt un exemplu demn de urmat. Mai demult, puneam o presiune mai mare asupra mea când venea vorba despre învățat. Îmi opream netul, îmi puneam telefonul deoparte, nu ascultam muzică, îmi adunam toate materialele de care aveam nevoie pentru învățat în pat (ceea ce nu știam că nu e recomandat, pentru a nu asocia patul cu munca, dar măcar așa mai păstram un oarecare nivel de confort), pe scurt, mă dedicam complet învățatului, ceea ce mă făcea să asociez studiul cu ceva obositor și neplăcut.
Acum, în schimb, pe lângă faptul că învăț la birou, am introdus și anumite elemente care să-mi facă mai plăcută perioada învățatului. Îmi permit să ascult și muzică, lucru care chiar mă ajută, întrucât, muzica instrumentală mă face să fiu mai relaxată când învăț.
Un alt lucru care mai atenuează sentimentul de singurătate pe care îl poate provoca învățatul constant din timpul sesiunii, este să stau pe Twitch în timp ce învăț, deoarece mă ajută să am pe cineva vorbind pe fundal. Mă face să mă simt ca și cum aș sta cu un prieten (dacă tot îi avem pe cei din Team Prieteni pe Twitch).
Pe lângă asta, nu-mi mai opresc netul, doar sunetul notificărilor, ca să nu fiu distrasă chiar de fiecare notificare și am adoptat o metodă de învățare care se potrivește cu atention spanul meu din ce în ce mai redus, metoda Pomodoro, ce presupune o perioadă de 30 de minute de concentrare (în cazul meu), urmată de câteva minute de pauză, în care îmi verific telefonul, văd ce au mai vorbit colegii pe grup, mă impacientez că am rămas în urmă cu cititul cursurilor sau le mai pun câte o întrebare care ne bagă în ceață pe toți și, astfel, nu mă mai simt la fel de de deconectată față de ceea ce îmi face plăcere, și anume, de a ține legătura cu persoanele dragi mie pe parcursul zilei.
Deși e o perioadă în care se concentrează un nivel ridicat de muncă, până la urmă, trebuie să trecem și prin asta și să luăm din fiecare sesiune ceea ce ne este nouă benefic, fie că învățăm cum să nu ne pierdem mințile când se adună toate deadline-urile în aceeași săptămână, fie că învățăm chiar ceva folositor din numeroasele materii.
Beatris Lăcătuș, anul II la Traducere și Interpretare, Engleză – Germană
Având în vedere că am absolvit ciclul de licență al acestei facultăți, iar în prezent sunt la master tot aici, pot spune că am dobândit experiența sesiunii de examene. Astfel, doresc să spun că există viață și după sesiune, iar eu vă voi transmite ce am făcut de-a lungul celor 3 ani de licență ca să am o viață frumoasă după aceasta.
Ei bine, în primul rând, trebuie să aveți un mediu propice de învățat, adică fără distrageri, fără rețele de socializare, fără niciun fel de notificări. Împărțiți-vă materia pe capitole și planificați-vă câte ceva de învățat zilnic. „Azi învăț primele două capitole, mâine următoarele două…” și tot așa. Pe mine m-a ajutat mult că am învățat schematic: îmi făceam mereu rezumate și notițe folosind culori și rețineam mult mai ușor, pentru că îmi dădeam interesul să fac notițele și știam despre ce era vorba. Iar apoi citeam tot cu voce tare de pe foaie, pentru a asimila mai ușor informația.
Luați-vă pauze pentru mâncare, să aveți mereu o sticlă de apă lângă voi pentru a evita să vă ridicați de la birou constant și nu depășiți pauzele pentru că se va da totul peste cap.
Niciodată nu m-am suprasolicitat, pentru că aveam un program fix în timpul zilei și aveam timp și de alte lucruri. De exemplu, învățam de pe la 11 până pe la 5, apoi ieșeam să mă plimb o oră sau două și după aceea, recapitulam ce am învățat în ziua respectivă.
Dacă se întâmplă să nu vă simțiți pregătiți pentru un examen, nu vă panicați și în niciun caz nu lipsiți! E mai ok să vedeți structura examenului ca să știți ce puteți face, cine știe, poate sunteți mai pregătiți decât credeți!
Vă urez tuturor succes și aveți grijă de voi!
Teodora Pintilie, anul I la Masteratul de Lingvistica Limbii Engleze: Metode și Aplicații
Prin urmare, știm că sesiunea nu va înceta din a fi stresantă vreodată. Cu toate acestea, dacă nu ar exista stresiunea, poate nici nu am mai aprecia cum trebuie party-urile care urmează.
Tot ce contează este să nu ne dăm bătuți în fața stresului. Cu toții am trecut, trecem și vom mai trece prin asta, dar de fiecare dată o vom face împreună. Cine știe, poate chiar o să ajungem să ne fie dor de aceste săptămâni în care stăteam până dimineața alături de prieteni pentru a învăța la materia aceea blestemată. Oricum ar fi, ASLS vă urează multă baftă!
by asls-romania | Dec 10, 2021 | Blog ASLS
Speranțe și planuri de viitor – acestea sunt doar câteva idei ce pot caracteriza sfârșitul anului pentru mulți dintre noi. Am putea scrie rânduri pline despre ceea ce ne-am dori de la 2022, dar de această dată vrem să încercăm ceva puțin mai diferit. Dorim să ne oprim, măcar pentru câteva momente și să privim în urmă, către cele mai neobișnuite și în același timp frumoase amintiri pe care le-am făcut la FLLS, făcând totodată și o retrospectivă a anului ce se apropie de final.
Unele lucruri n-au mers așa cum am plănuit, asta nu o neagă nimeni. Ne-am început, sau chiar finalizat anii studenției în fața unui calculator, demotivați și lipsiți de experiența adevărată a facultății. În ciuda tuturor obstacolelor, prieteniile între colegi și întâmplări de tot felul nu au încetat să apară. În rândurile ce urmează, ne vom opri asupra câtorva povești relatate de aceștia:
„De când am auzit fraza «ieșit din comun» mi-am dat seama că trebuie să vorbesc neapărat de o întâmplare petrecută la unul dintre primele cursuri de anul acesta. Credeam că o să fie un curs ca oricare altul. Însă, odată intrată pe linkul de la curs, am putut observa că doamna profesoară avea camera îndreptată spre o ușă așa-zis misterioasă. Totuși, am recunoscut-o instant. Era sala Pușkin. După ce ne-am adunat, aceasta a început să ne arate interiorul clasei, ajungând în final lângă tablă, unde era scris un mesaj de bun venit. A fost, cu siguranță, un curs ieșit din tipare care ne-a apropiat de normalitate. Ne-am putut alege chiar și locul în bănci.” – Andreea Cuprian, anul II, Filologie, Engleză A – Română B
„Anul trecut, în preajma Crăciunului, profesoara noastră a venit cu propunerea de a avea un curs cu temă festivă. După ce am făcut câteva exerciții, ne-am apucat să ascultăm colinde și chiar să și cântăm câteva. Experiența nu ar fi putut fi completă fără colegii mei, care au intrat și mai tare în spiritul sărbătorilor, punându-și căciuli de Moș Crăciun sau coarne de ren pe cap. Într-un fel, devenisem un cor de ocazie. A fost o experiență care ne-a unit pe toți și ne-a făcut să ne simțim ca și cum eram laolaltă, în sala de curs. La final am primit chiar și aplauzele bunicii unui coleg care stătuse să ne asculte. ” – Alina Tîrhoacă, anul II, LMA – Germană B
„Ne gândeam de ceva vreme cum să realizăm un gest frumos pentru Frau X, iar apropierea sărbătorilor de iarnă a reprezentat momentul oportun. Cu toții am scris mesaje personalizate pe o coală A4, iar la finalul ultimului seminar din an le-am poziționat în fața camerei. Reacția a fost una neașteptată, în sensul că, pe lângă doamna profesoară care era în lacrimi, eram și noi la fel, ca urmare a surprinderii și a recunoștinței acesteia. A rămas de-a dreptul impresionată. De atunci, păstrăm legătura cu dumneaei, chiar dacă astăzi nu ne mai este profesoara grupei noastre. Ca urmare a acestei întâmplări am învățat că în ciuda situației în care ne aflăm, putem face surprize, ne putem emoționa și avem posibilitatea de a ne creea amintiri, fie ele și în fața calculatorului.” – Andrei-Mădălin Catană, anul II, LMA – Germană B
„Un moment tragi-comic terminat cu bine a fost declanşat de o înjurătură spusă cu microfonul pornit şi s-a terminat cu profa spunând: «E ok, vă-nţeleg complet, suntem oameni şi toţi ne simţim aşa la un moment dat. Ştiu că vă e greu, mai ales că e anul I şi ne aflăm în contextul ăsta, dar o să fie bine…» Şi a fost. Profesoara mea preferată ne întreabă mereu cum ne simţim, dacă am pățit ceva şi ne-aminteşte la final că ea crede în noi. Un mare win e când se pot face glumiţe la cursuri și seminare. La unii profi apar animăluţe în cadru. Animăluțe lor îmi înseninează viaţa. Se traduc cântece, se văd filmuleţe drăguțe pe care le alegem împreună. Atâta înțelegere și empatie ne-au făcut să ne bucurăm «ca tot omul» de facultate. Se poate spune că «Viaţa toarce blând sub mângâierea tinereții».” – Mihaela Munteanu, anul II, Filologie Rusă-Engleză
Acestea ar reprezenta, poate, doar o filă din jurnalul nostru plin cu amintiri „ieșite din comun”. La final de an, suntem optimiști cu privire la viitor, fiindcă empatia și prietenia rămân cele mai de preț lucruri chiar și atunci când lumea din jur pare să fie înconjurată de haos.
Cu această ocazie, vă propunem un mic exercițiu: să încercăm să ne creăm cât mai multe amintiri, făcând abstracție de ceea ce ne înconjoară. În definitiv, cu asta rămânem, nu?
by asls-romania | Nov 24, 2021 | Blog ASLS
„Sărbătorile vin, sărbătorile vin” 🎶
Ho, ho, ho! Crăciunul ne bate curând la ușă, în aer simțim mirosul inconfundabil de cozonaci ai bunicii, colindătorii ne trec pragul casei și petrecem cele mai frumoase clipe alături de cei dragi.
Crăciunul este sinonimul iubirii, speranței și, nu în ultimul rând, al solidarității. Acesta este, poate, cel mai special moment din an, iar noi ne regăsim printre norocoșii care se pot bucura de sărbători petrecute în familie. Există copii care, din păcate, nu au putut niciodată să aibă parte de aceleași sentimente pe care noi le trăim an de an… să aibă șansa de a simți în întregime spiritul Crăciunului. Acum, mai mult ca oricând, ar fi bine să ne îndreptăm atenția și către cei care au nevoie de ajutor și să fim solidari, căci însăși semnificația Crăciunului face trimitere la acest aspect.
Până acum doi ani nu eram prea conștientă de sentimentul incredibil care pune stăpânire pe tine și de împlinirea pe care o simți când, din ceea ce ai, dăruiești fără a aștepta ceva în schimb. Dar am avut parte de o experiență care m-a marcat și din care am învățat importanța micilor gesturi care pot aduce zâmbetele pe chipurile copiilor. Îmi amintesc că proiectul SMILE m-a determinat să îmi doresc și eu, la rândul meu, să contribui cât de mult se poate la fericirea celor care au cea mai mare nevoie de grijă, iubire și atenție.
Mă aflam într-un centru de plasament, împreună cu celelalte ajutoare ale lui Moș Crăciun, în misiunea de a împărți cadourile în rândul copiilor care ne priveau curioși și emoționați. Acea atmosferă magică de sărbători, bucuria sinceră și inocentă care se citea în ochii acestora când vorbeam cu ei, când le ofeream cea mai mică atenție, mi-au cucerit sufletul. Nu cred că există cuvinte pentru a vă descrie ceea ce am simțit în momentul acela: mâhnire, prin raportare la cât de multe șanse avem noi și cât de norocoși suntem să avem o familie care ne iubește și ne este mereu aproape, dar și o bucurie dusă la maximum când îi vedeam sărind de fericire și apreciind fiecare lucru în parte.
Drept să vă spun, până în acel moment nu am crezut că pot să mă emoționez atât de mult, deși știam că urmează o zi cu un impact asupra mea. Cred că a fost una dintre cele mai frumoase clipe pe care le-am trăit până acum, cu siguranță, mi-a marcat existența și va rămâne veșnic precum cheița de la poarta magică care ne arată despre ce este, de fapt, Crăciunul. Această sărbătoare nu este despre cadouri materiale, ci despre solidaritate, iubire și speranța de a contribui la transformarea realității dure ale celor mici într-o lume mai bună.
Chiar dacă totul a fost temporar, vă asigur de faptul că pașii către o schimbare se fac în timp, așa că în mâna voastră este viitorul! Darurile mici și atenția pentru genul acesta de cauze sociale vă aduc Crăciunul nu numai în case, ci și în suflet. Personal, mi-am promis că, din acel an, mă voi implica în susținerea acestui proiect umanitar care mi-a oferit mai mult decât o experiență… mi-a oferit o lecție de viață.
Dăruiți și nu veți regreta, Crăciunul înseamnă speranță pentru toți! Sărbători fericite!
by asls-romania | Nov 10, 2021 | Blog ASLS
Let’s spill the diversiTEA, shall we?
Ceaiul este diversificat – negru, verde, fructat, cald, rece, cu lapte. Iar când este vărsat? Nu se risipește – se adună, picătură cu picătură, negru cu verde, cald cu rece, fructat cu lapte. Se adună și picăturile își vorbesc și… rămân împreună.
Exact ca oamenii. Oameni frumoși și diferiți, adunați ca picăturile de apă aromate într-o cană de ceramică. Sau într-un bazin olimpic. Sau între zidurile unui baraj.
Sau într-un ocean.
Picături care se strâng, se salută, dau mâna, își admiră trăsăturile speciale și apoi se aruncă grațios în oceanul diversificat. Uite – o risipă frumoasă de ceaiuri încă neprocesate de societate, care își trăiesc asemănările fără teamă de judecată.
Iar tu privești totul de departe, de undeva de sus, ținând în mână ceașca de ceai pe jumătate vărsată. Te uiți la o dezordine cu personalitate și nu o strângi, nu încă. O mai lași puțin.
Pe masă. La restaurant. Acasă. La facultate. Oriunde ai fi.
Ești unul cu picăturile. Ești unul dintre ele. Ești unul dintre noi.
Dive into DIVErsity!
Te așteptăm între 22 și 24 noiembrie! Mai multe detalii pe pagina de Facebook ASLS România.
by asls-romania | Oct 24, 2021 | Blog ASLS
Martie 2020. Luna în care viețile noastre s-au schimbat ireversibil. O aparentă vacanță de două săptămâni a reușit să devină un șir lung de restricții, pe care nici în momentul de față nu le-am depășit. Acum, la aproape doi ani de la începutul pandemiei, ne întrebăm cum ne-a afectat această perioadă plină de incertitudini și frământări.
Cu toții am experimentat sentimente diverse când vine vorba de pandemie și cum am reușit să ne adaptăm viețile la această situație. Nu e așa că dacă v-ar întreba cineva unde vă vedeți peste cinci ani, i-ați răspunde, puțin revoltați, că nu vă mai puteți imagina nici cum va decurge următoarea jumătate de an?
Întrucât în perioada 28-30 octombrie au loc webinarele din cadrul proiectului „Let the Pandemic One Step Behind”, dorim să punem în evidență experiențele studenților cu privire la modul în care aceștia și-au redescoperit motivația, chiar și în cele mai tulburi clipe ale pandemiei:
„Aflată la final de clasa a XII-a, trecerea în online mi-a întors lumea cu susul în jos. Dorința de a face ceva productiv scădea, în timp ce zilele până la examenul de Bacalaureat și admiterea la FLLS se împuținau. Cu aceeași problemă m-am confruntat și odată ce am devenit studentă. Auzisem atâtea povești legate de anii de studenție…Iar ai mei aveau să fie îndreptați spre un ecran mai degrabă, decât spre perspectiva unei studenții propriu-zise. Vă întrebați cum am reușit să trec peste această lipsă de determinare? Ei bine, am încercat, pe cât posibil, să îmi redirecționez toată atenția și energia către lucrurile pe care le aveam de făcut, precum și către diferite hobby-uri care m-au făcut să uit de tot stresul acumulat. Am început diferite noi activități, precum voluntariatul, care m-au ajutat să mă dezvolt și să privesc cu nerăbdare spre viitor.” – Andreea Cuprian, anul II, Filologie, Engleză A – Română B
„Mi-ar fi extrem de greu să structurez perioada pandemiei. Parcă totul s-a întâmplat prea repede. Sentimentele trăite au fost variate și trecerile de la o extremă la alta nu au ezitat să apară. Cred că ale mele s-au aflat într-o balanță, la un capăt aflându-se anxietatea creată de schimbările bruște din viețile noastre, de cealaltă parte situându-se gândul că totul va fi bine. Acum, în retrospectivă, consider că am înclinat mai mult spre cea de-a doua opțiune.
Stilul de viață influențează cel mai mult percepția asupra lucrurilor ce se petrec în jurul tău, iar aici nu mă refer doar la alimentația sănătoasă, ci și la activitățile pe care le desfășori. Pot spune că munca și taskurile pe care le aveam de îndeplinit m-au ținut „în priză”. Nu am reușit să stau și să analizez prea bine situația, fiindcă evenimentele au continuat să apară, am absolvit liceul, am început facultatea, voluntariatul, plus multe alte aspecte. Deci da, uneori munca te salvează și te face să uiți sau să neglijezi anumite aspecte ce îți pot face rău.” – Mădălin Catană, anul II, Limbi Moderne Aplicate, Germană B
„Pentru mine, pandemia a fost o perioadă plină de stres, neliniște și frustrări. Viața mea, dar cred că și a celorlalți, a mers pe pilot automat. Evenimente cheie precum absolvirea liceului sau primul an de facultate au trecut insesizabil, în timp ce eu am simțit că rămân pe loc. Când am auzit de inițiativa proiectului „Let the Pandemic One Step Behind”, am decis pe loc că vreau să particip. Consider că webinarele sunt o ocazie minunată de a învăța mai multe despre propria persoană, precum și problemele ce au survenit în urma acestui haos care mi-a caracterizat ultimii doi ani din viață.” – Nicoleta Boitan, anul II, Limbi Moderne Aplicate, Germană B
„Eram în anul al II-lea de facultate când a început pandemia și, deși la început, atât eu, cât și colegii mei ne-am bucurat că mai primim câteva zile libere, am ajuns să regretăm acest lucru. Pandemia ne-a forțat pe toți să ne mutăm în online și ne-a răpit multe momente de care ne-am fi amintit cu drag peste ani: de la așteptatul pe holurile facultății la 8 dimineața pentru a intra în săli, până la absolvire. Consider că webinarele din cadrul proiectului „Let the Pandemic One Step Behind” sunt o idee foarte bună și mi-aș fi dorit să fi fost făcute și la început, pentru că ne-ar fi ajutat pe toți să ne acomodăm mult mai bine cu toată situația, știind că nu suntem singuri în această perioadă nesigură.” – Oana Minea, anul I, MTTLC
Și totuși, oricât i-am învinui sau nu pe cei din jur, nu putem spune că viețile ne-au stat în loc din pricina a tot ceea ce s-a petrecut. Chiar dacă nu ne-am propus în mod expres să mergem mai departe, viața a continuat. Am trecut dintr-o clasă într-alta, am trăit stresul examenelor, am ajuns la facultate, unii dintre noi poate au și absolvit ciclul de licență. E adevărat, timpul a trecut altfel, poate nu am trăit această perioadă așa cum ne imaginam, însă tot am rămas cu amintiri pe care le vom putea povesti mai târziu și de care ne vom aduce aminte cu drag.
