Martie 2020. Luna în care viețile noastre s-au schimbat ireversibil. O aparentă vacanță de două săptămâni a reușit să devină un șir lung de restricții, pe care nici în momentul de față nu le-am depășit. Acum, la aproape doi ani de la începutul pandemiei, ne întrebăm cum ne-a afectat această perioadă plină de incertitudini și frământări.
Cu toții am experimentat sentimente diverse când vine vorba de pandemie și cum am reușit să ne adaptăm viețile la această situație. Nu e așa că dacă v-ar întreba cineva unde vă vedeți peste cinci ani, i-ați răspunde, puțin revoltați, că nu vă mai puteți imagina nici cum va decurge următoarea jumătate de an?
Întrucât în perioada 28-30 octombrie au loc webinarele din cadrul proiectului „Let the Pandemic One Step Behind”, dorim să punem în evidență experiențele studenților cu privire la modul în care aceștia și-au redescoperit motivația, chiar și în cele mai tulburi clipe ale pandemiei:
„Aflată la final de clasa a XII-a, trecerea în online mi-a întors lumea cu susul în jos. Dorința de a face ceva productiv scădea, în timp ce zilele până la examenul de Bacalaureat și admiterea la FLLS se împuținau. Cu aceeași problemă m-am confruntat și odată ce am devenit studentă. Auzisem atâtea povești legate de anii de studenție…Iar ai mei aveau să fie îndreptați spre un ecran mai degrabă, decât spre perspectiva unei studenții propriu-zise. Vă întrebați cum am reușit să trec peste această lipsă de determinare? Ei bine, am încercat, pe cât posibil, să îmi redirecționez toată atenția și energia către lucrurile pe care le aveam de făcut, precum și către diferite hobby-uri care m-au făcut să uit de tot stresul acumulat. Am început diferite noi activități, precum voluntariatul, care m-au ajutat să mă dezvolt și să privesc cu nerăbdare spre viitor.” – Andreea Cuprian, anul II, Filologie, Engleză A – Română B
„Mi-ar fi extrem de greu să structurez perioada pandemiei. Parcă totul s-a întâmplat prea repede. Sentimentele trăite au fost variate și trecerile de la o extremă la alta nu au ezitat să apară. Cred că ale mele s-au aflat într-o balanță, la un capăt aflându-se anxietatea creată de schimbările bruște din viețile noastre, de cealaltă parte situându-se gândul că totul va fi bine. Acum, în retrospectivă, consider că am înclinat mai mult spre cea de-a doua opțiune.
Stilul de viață influențează cel mai mult percepția asupra lucrurilor ce se petrec în jurul tău, iar aici nu mă refer doar la alimentația sănătoasă, ci și la activitățile pe care le desfășori. Pot spune că munca și taskurile pe care le aveam de îndeplinit m-au ținut „în priză”. Nu am reușit să stau și să analizez prea bine situația, fiindcă evenimentele au continuat să apară, am absolvit liceul, am început facultatea, voluntariatul, plus multe alte aspecte. Deci da, uneori munca te salvează și te face să uiți sau să neglijezi anumite aspecte ce îți pot face rău.” – Mădălin Catană, anul II, Limbi Moderne Aplicate, Germană B
„Pentru mine, pandemia a fost o perioadă plină de stres, neliniște și frustrări. Viața mea, dar cred că și a celorlalți, a mers pe pilot automat. Evenimente cheie precum absolvirea liceului sau primul an de facultate au trecut insesizabil, în timp ce eu am simțit că rămân pe loc. Când am auzit de inițiativa proiectului „Let the Pandemic One Step Behind”, am decis pe loc că vreau să particip. Consider că webinarele sunt o ocazie minunată de a învăța mai multe despre propria persoană, precum și problemele ce au survenit în urma acestui haos care mi-a caracterizat ultimii doi ani din viață.” – Nicoleta Boitan, anul II, Limbi Moderne Aplicate, Germană B
„Eram în anul al II-lea de facultate când a început pandemia și, deși la început, atât eu, cât și colegii mei ne-am bucurat că mai primim câteva zile libere, am ajuns să regretăm acest lucru. Pandemia ne-a forțat pe toți să ne mutăm în online și ne-a răpit multe momente de care ne-am fi amintit cu drag peste ani: de la așteptatul pe holurile facultății la 8 dimineața pentru a intra în săli, până la absolvire. Consider că webinarele din cadrul proiectului „Let the Pandemic One Step Behind” sunt o idee foarte bună și mi-aș fi dorit să fi fost făcute și la început, pentru că ne-ar fi ajutat pe toți să ne acomodăm mult mai bine cu toată situația, știind că nu suntem singuri în această perioadă nesigură.” – Oana Minea, anul I, MTTLC
Și totuși, oricât i-am învinui sau nu pe cei din jur, nu putem spune că viețile ne-au stat în loc din pricina a tot ceea ce s-a petrecut. Chiar dacă nu ne-am propus în mod expres să mergem mai departe, viața a continuat. Am trecut dintr-o clasă într-alta, am trăit stresul examenelor, am ajuns la facultate, unii dintre noi poate au și absolvit ciclul de licență. E adevărat, timpul a trecut altfel, poate nu am trăit această perioadă așa cum ne imaginam, însă tot am rămas cu amintiri pe care le vom putea povesti mai târziu și de care ne vom aduce aminte cu drag.