Cu toții ne-am întrebat măcar o dată cum va arăta viața noastră după ce vom absolvi facultatea. „Oare îmi voi găsi scopul în viață?”, ”Oare voi avea parte de jobul perfect?” Acestea sunt doar câteva dintre curiozitățile care ne-au măcinat cel puțin o dată pe timpul facultății.
Suntem noi nepregătiți de viitor sau trec și alții prin aceleași stări de confuzie și teamă?
Pentru a ne clarifica mintea, am întrebat câțiva foști studenți ai FLLS-ului despre experiența lor personală în ceea ce privește viața lor academică.
Tudor Georgescu, absolvent Filologie Engleză-Română, actual profesor de limba engleză:
„Experiența facultății a fost per total frumoasă, mi-a deschis puțin mintea fața de literatură și limbă și parcă le privesc mai critic și mai logic pe amândouă acum. După licență, am dat la Master, dar m-am lăsat pentru că între timp am descoperit alte pasiuni. ”
Despre meseria de profesor, una dintre cele mai răspândite alegeri, Tudor ne spune:
„Inițial a început ca o meserie temporară până îmi îndeplineam alte visuri profesionale, dar cine știe. Să fii profesor e… ciudat. Pe de-o parte am program lejer, 20 de ore pe săptămână. Dar pe de altă parte, după o zi de 6 ore, ajung acasă și cad lat în pat. Să nu mai zic de timpul petrecut corectând, verificând, pregătind lecții, planificări, etc. Oribil. Dar ai o satisfacție enormă în a ajuta clase întregi de copii să priceapă și să vorbească o limbă străină. E un exercițiu constant de creativitate și autodepășire (de răbdare nu mai zic).”
Sfaturile lui Tudor:
„Nu îți bate capul cu ce faci după. Vezi ce îți place la limbile pe care le studiezi, vezi la ce ești bun. Asigură-te că-ți iei examenele și licența, dar nu îți construi viața în jurul facultății. E perioada în care te dezvolți ca om, chiar dacă pentru dezvoltarea asta plătești cu una sau două restanțe. Primul loc de muncă? Caută ceva ce îți place. Dacă vrei doar bani, caută un job de care știi că te lași într-un an sau doi, și între timp află ce vrei să faci. Când ajungi să lucrezi prima oară, nu uita că nu trebuie să fii umil și să fii sclavul nimănui. Ești un om care muncește și ești la egalitate cu toți colegii tăi. Și mai ales, take your time: e posibil să nu știi ce vrei să faci în viață nici la 28 de ani.”
Andreea Tomescu, absolventă Filologie Italiană-Neerlandeză, actual moderator de conținut pe o aplicație populară:
„Deși a fost mai mult o decizie de sfârșit de clasa a 12-a, nu pot să spun că regret. A fost foarte greu pentru mine, fiindcă am luat două limbi străine de la zero, italiană și neerlandeză, dar pe parcurs am reușit să ajung cumva la un echilibru și să fac față. Am avut, într-adevăr, multe momente în care am spus că mă las de facultate, dar cred că așa e peste tot. Când am terminat licența, am rămas cu un gol imens, fiindcă nu știam pur și simplu ce să fac cu viața mea. Am făcut lucrarea de licență pe literatură neerlandeză și când am terminat nu îmi venea să cred că nu mai am nimic de completat la ea. Acum, la luni distanță după ce am terminat FLLS, i-am descoperit adevărata utilitate, când m-am angajat pe un post super fain, pe un salariu mult peste medie.”
Sfaturile Andreei:
„Profitați de perioada asta și concentrați-vă pe învățatul limbilor, fiindcă ajută super mult să le știți la un nivel avansat. Nu vă mai stresați atât în sesiune, fiindcă sănătatea mentală e mult mai importantă decât o restanță și încercați pe cât posibil să nu vă pierdeți pe voi în toată goana asta.
Cred că cel mai important e să îți dai tu seama de ce îți dorești de la tine și de la viitorul tău, apoi să te concentrezi pe găsirea unui job potrivit pentru tine. Pe limbi străine, joburile sunt muulte, unele sunt bine plătite, altele mai puțin, unele sunt super chill, altele sunt super stresante.”
Pascu Andreea, absolventă a secției de Filologie Neogreacă- Engleză, lucrează în prezent într-o corporație, dar până a ajuns acolo, haideți să vedem cum a fost parcursul ei la FLLS.
„Generally speaking, FLLS e o facultate grea. Nu cea mai grea, dar sunt cerințe mari, profi exigenți, e multă informație de asimilat, acum dacă o alegi cu sufletul, nu din considerente că 《n-am intrat în altă parte, aia e, stau și eu pe aici》, lucrurile merg destul de smooth. Mie FLLS mi-a plăcut super mult, așa cu bune și rele. Dacă stau să mă gândesc acum, toate aspectele pe care le-am considerat neplăcute în facultate m-au învățat câte ceva. De exemplu, time management, cum să ajung din Edgar în Pitar în timp record și să apuc să-mi iau și o cafea de la 5 to go între timp.”
Totuși, după toate acestea, ea nu și-a dorit să fie profesoară sau traducător, ci să se extindă cât mai mult.
„Când am început eu să mă interesez de joburi, m-a cam luat panica, întrucât sunt foarte puține opțiuni fix pe limbi străine. Ai varianta traducător, profesor și… cam atât, eu nu voiam nici una, nici alta, așa că am zis să lărgim puțin orizonturile și, stând pe linkedin, am dat peste poziția asta, în finanțe. Singura chestie pe care o aveau în comun FLLS-ul și jobul e că implicau limba greacă. Și mai mult de aceea am aplicat. Le zic din start că nu am mai văzut cifre din generală, dacă le convine bine, dacă nu, iarăși bine. Și am avut noroc că oamenii au fost super deschiși, au zis că tot ce am nevoie mă învață ei, eu doar să-mi dau interesul și să mă implic cât mai mult. În practică, și ceea ce-mi place mie cel mai mult, e fix interacțiunea asta cu oamenii, faptul că de câte ori ne vine un nou coleg, trebuie să-i fac training și să-i arăt cum merg lucrurile, apoi avem interacțiunea cu piețele și la fel, e și challenging și plăcut în același timp.”
Andreea a vrut să ne ofere sfaturi ce implică mai mult decât simple urări sau mici perspective de viitor pentru că s-a gândit la maniera de predare prezentă, online, prin care a trecut și ea.
„Cel mai important: deschideți-vă camera la cursuri, contează super mult. Off record, îți zic că am trecut examene doar pentru că x sau y mă știau că am intrat la curs, nu conta că nu ziceam nimic sau că eram pe lângă, omul avea impresia că eu m-am implicat și mi-am dat interesul doar pentru că mă vedea.”
„Căutați să vă dezvoltați mult și în afara facultății – cursuri, asociații, voluntariat… orice. Nu contează la final ce e scris pe diploma de licență, cât ce aptitudini aveți. Din ce am văzut eu acum, se insistă mult pe marketing și digitalizare. Găsiți cursuri, go for it, asta plus limba străină dau super bine la angajare și la salariu.”
„Distrați-vă super mult, împrieteniți-vă între voi. Ajutați-vă cu materiale și cursuri în limita decenței. Acum, nu zic că dacă vine Gigel care n-a intrat la curs tot anul, să i le puneți pe tavă. Sharing is caring, dar să fie și în avantajul vostru. Nu puneți atât de mult preț pe note, cât pe experiența în sine. Nu zice nimeni că nu e mișto să ai 10, dar la final dacă nu rămâi cu nimic, e fix degeaba. Ideea e să vă bucurați de facultate și de perioada asta, că restul se rezolvă.”
Sunt atât de mulți oameni de la care putem învăța, tocmai pentru că experiența lor i-au adus în stadiul în care pot oferi sfaturi care pe noi ne ajută. Ideile colegilor noștri ne oferă șansa să realizăm că frica noastră legată de viitor poate fi controlată. Să avem emoții, să fim sceptici, sunt sentimente perfect normale, dar avem puterea să intervenim, pentru a nu le lăsa să ne doboare!