Speranțe și planuri de viitor – acestea sunt doar câteva idei ce pot caracteriza sfârșitul anului pentru mulți dintre noi. Am putea scrie rânduri pline despre ceea ce ne-am dori de la 2022, dar de această dată vrem să încercăm ceva puțin mai diferit. Dorim să ne oprim, măcar pentru câteva momente și să privim în urmă, către cele mai neobișnuite și în același timp frumoase amintiri pe care le-am făcut la FLLS, făcând totodată și o retrospectivă a anului ce se apropie de final.
Unele lucruri n-au mers așa cum am plănuit, asta nu o neagă nimeni. Ne-am început, sau chiar finalizat anii studenției în fața unui calculator, demotivați și lipsiți de experiența adevărată a facultății. În ciuda tuturor obstacolelor, prieteniile între colegi și întâmplări de tot felul nu au încetat să apară. În rândurile ce urmează, ne vom opri asupra câtorva povești relatate de aceștia:
„De când am auzit fraza «ieșit din comun» mi-am dat seama că trebuie să vorbesc neapărat de o întâmplare petrecută la unul dintre primele cursuri de anul acesta. Credeam că o să fie un curs ca oricare altul. Însă, odată intrată pe linkul de la curs, am putut observa că doamna profesoară avea camera îndreptată spre o ușă așa-zis misterioasă. Totuși, am recunoscut-o instant. Era sala Pușkin. După ce ne-am adunat, aceasta a început să ne arate interiorul clasei, ajungând în final lângă tablă, unde era scris un mesaj de bun venit. A fost, cu siguranță, un curs ieșit din tipare care ne-a apropiat de normalitate. Ne-am putut alege chiar și locul în bănci.” – Andreea Cuprian, anul II, Filologie, Engleză A – Română B
„Anul trecut, în preajma Crăciunului, profesoara noastră a venit cu propunerea de a avea un curs cu temă festivă. După ce am făcut câteva exerciții, ne-am apucat să ascultăm colinde și chiar să și cântăm câteva. Experiența nu ar fi putut fi completă fără colegii mei, care au intrat și mai tare în spiritul sărbătorilor, punându-și căciuli de Moș Crăciun sau coarne de ren pe cap. Într-un fel, devenisem un cor de ocazie. A fost o experiență care ne-a unit pe toți și ne-a făcut să ne simțim ca și cum eram laolaltă, în sala de curs. La final am primit chiar și aplauzele bunicii unui coleg care stătuse să ne asculte. ” – Alina Tîrhoacă, anul II, LMA – Germană B
„Ne gândeam de ceva vreme cum să realizăm un gest frumos pentru Frau X, iar apropierea sărbătorilor de iarnă a reprezentat momentul oportun. Cu toții am scris mesaje personalizate pe o coală A4, iar la finalul ultimului seminar din an le-am poziționat în fața camerei. Reacția a fost una neașteptată, în sensul că, pe lângă doamna profesoară care era în lacrimi, eram și noi la fel, ca urmare a surprinderii și a recunoștinței acesteia. A rămas de-a dreptul impresionată. De atunci, păstrăm legătura cu dumneaei, chiar dacă astăzi nu ne mai este profesoara grupei noastre. Ca urmare a acestei întâmplări am învățat că în ciuda situației în care ne aflăm, putem face surprize, ne putem emoționa și avem posibilitatea de a ne creea amintiri, fie ele și în fața calculatorului.” – Andrei-Mădălin Catană, anul II, LMA – Germană B
„Un moment tragi-comic terminat cu bine a fost declanşat de o înjurătură spusă cu microfonul pornit şi s-a terminat cu profa spunând: «E ok, vă-nţeleg complet, suntem oameni şi toţi ne simţim aşa la un moment dat. Ştiu că vă e greu, mai ales că e anul I şi ne aflăm în contextul ăsta, dar o să fie bine…» Şi a fost. Profesoara mea preferată ne întreabă mereu cum ne simţim, dacă am pățit ceva şi ne-aminteşte la final că ea crede în noi. Un mare win e când se pot face glumiţe la cursuri și seminare. La unii profi apar animăluţe în cadru. Animăluțe lor îmi înseninează viaţa. Se traduc cântece, se văd filmuleţe drăguțe pe care le alegem împreună. Atâta înțelegere și empatie ne-au făcut să ne bucurăm «ca tot omul» de facultate. Se poate spune că «Viaţa toarce blând sub mângâierea tinereții».” – Mihaela Munteanu, anul II, Filologie Rusă-Engleză
Acestea ar reprezenta, poate, doar o filă din jurnalul nostru plin cu amintiri „ieșite din comun”. La final de an, suntem optimiști cu privire la viitor, fiindcă empatia și prietenia rămân cele mai de preț lucruri chiar și atunci când lumea din jur pare să fie înconjurată de haos.
Cu această ocazie, vă propunem un mic exercițiu: să încercăm să ne creăm cât mai multe amintiri, făcând abstracție de ceea ce ne înconjoară. În definitiv, cu asta rămânem, nu?