Nu e așa că vă e dor de trezitul cu 5 minute înainte de un curs, de cafeluța pregătită în timpul acestuia sau poate chiar și prânzul? Ei bine, da, și nouă. Deși aceste tabieturi nu păreau a fi posibile înaintea trecerii în online, într-un fel sau altul, ele au devenit obiceiuri de care acum trebuie să scăpăm.
Acum am revenit la trezitul cu cel puțin două ore înainte de curs, asta dacă suntem norocoși, locuind la câteva minute distanță de metrou. Ne pregătim, strângem materialele și plecăm încrezători către facultate. Mă scuzați, către 5 To Go-ul din colțul străzii, deoarece așa începe dimineața oricărui student care se respectă.
Ce diferență! Însă comparația nu se încheie aici. Încă nu am intrat în sala de curs, locul unde ne vedem cu toții și nu, nu avem o căsuță cu nume pe față, așa cum se întâmpla în cazul platformelor digitale. Acum ne putem vedea expresiile și determinarea mulțumită căreia am ajuns până unde suntem acum. Ne așezăm în bancă, puțin lipsiți de viață, dar mulțumiți de faptul că nu am întârziat și că am nimerit sala de curs din prima, fără niciun fel de indicație. Însă, partea cea mai bună acum urmează: întâlnirea cu profesorii. Experiența acestora de a face în sfârșit cunoștință cu micile pătrate de pe laptop a fost, de la o poștă, extraordinară. Acum, pe lângă predarea materiei, ei reușesc să ne atragă și să ne scoată din starea „vegetativă” cu o singură glumă sau zâmbet.
Nu ne mai putem ascunde în spatele unei camere închise, dar nici nu cred că am vrea să o mai facem. Revenirea la cursuri în format fizic, fără doar și poate, ne-a scos din zona de confort reprezentată de camera fiecăruia dintre noi, obligându-ne să ne descurcăm pe cont propriu, departe de casă și părinți, să învățăm locurile de interes din București și, cel mai important dintre toate, ne-a adus aproape de colegii cu care am împărtășit aceleași amintiri și greutăți pe băncile virtuale din Microsoft Teams, Zoom sau chiar Google Meet.
Și totuși, ce a însemnat cu adevărat pentru studenți să revină pe aleile înguste din Pitar Moș? Emoții, entuziasm și, cu siguranță, dezorientare totală. V-ați întrebat vreodată cum ajungi la o anume sală după ce ai primit indicațiile: «urci pe scări, apoi cobori și după ai ajuns». Ați spune că cineva își bate joc de voi și că ați putea să rămâneți direct la parter, însă, din păcate, lucrurile nu stau chiar așa.
Astfel, după experiența unui aproape întreg semestru în format fizic, am întrebat studenții cum s-au adaptat noului mod de viață din inima Bucureștiului și dacă studenția li s-a schimbat în vreun anume fel:
„Am început primul an de licență în format fizic. Mi-a plăcut foarte mult să merg la cursuri, să fiu mereu în întârziere și să ies cu colegii mei după cursuri. Am avut și 12 ore într-o singură zi, unde alergam dintr-o clădire în alta, dar era mișcarea de care aveam nevoie și nu mă plictiseam deloc, chiar îmi plăcea.
Un an și un semestru mai târziu, pandemia a lovit și ne-am început cursurile în online sau luasem o săptămână pauză, ca să zic așa, cu speranța că ne vom întoarce din nou cât mai repede posibil în sălile de clasă. Dar cele trei săptămâni anunțate de fapt s-au transformat în doi ani. Nici nu știu când a trecut timpul, am absolvit între timp, am terminat facultatea în online. A fost o schimbare tare ciudată, pentru că dintr-odată trebuia să stau degeaba și doar să deschid laptopul, ajunsesem să mă trezesc cu câteva minute înainte de primul curs și tot reușeam să întârzii și în mediul online, acesta fiind singurul lucru care nu se schimbase la mine odată cu pandemia.
Faptul că am stat atât de mult în online m-a schimbat. Nu mai aveam aceeași ambiție și voință să învăț și să mă autodepășesc, ba chiar începusem să mă obișnuiesc doar să stau în casă și să nu mai ies prin oraș, nici măcar la o plimbare. La început îmi doream foarte mult să ne întoarcem fizic și să termin alături de colegii mei anul 3. Și am ajuns într-un final să accept situația și să mă obișnuiesc atât de mult cu ea încât îmi plăcea mai mult online și că poate reușesc să termin și masteratul tot în online.
2022 a venit și cu vestea șocantă că ne întoarcem fizic. La început eram puțin revoltată, mai ales că era în mijlocul semestrului, dar parcă încet, încet am început să mă bucur că revenim fizic. Am reușit să pun fețe la numele colegilor mei pe care îi știam doar de pe Whatsapp sau de la cursuri unde nu stăteau cu camera aprinsă. Am dat și primele examene fizice după o perioadă foarte lungă și după am ieșit la o pizza, ca să simțim cu adevărat că ne-am întors. Abia aștept să încep anul 2 și să vin fizic pe băncile facultății și să am iar acea ambiție și voință să învăț lucruri noi și să ies cu colegii la finalul unui curs.
Chiar dacă nu mulți o spun, ei de fapt o gândesc, viața de student în București e chiar frumoasă și ar trebui să ne bucurăm de ea.” – Andra Iosif, anul I, Masteratul Cultura și Limbajul Organizațiilor Europene (CLOE)
„Puțin șocant dacă îmi permiteți. Nivelul de concentrare în sala de curs este net superior variantei online. Cu toate acestea, oboseala nu mai este «la ea acasă», ci în deplasare de această dată în anumite situații. Avantaje și dezavantaje există ca peste tot. Nu pot spune că există o variantă optimă, deoarece unele cursuri își pot continua desfășurarea online, în vreme ce unele altele sunt mai mult decât bine-venite în format face-to-face. Cadrele universitare s-au adaptat cu succes schimbărilor ce au avut loc, iar acum, chiar dacă sunt organizate cursuri fizice, digitalizarea se observă cu ochiul liber. Unele materiale pot fi mult mai ușor abordate în format digital, astfel că laptopul sau tableta rămân dispozitive de nădejde în cele mai multe cazuri.” – Mădălin Catană, anul II, Limbi Moderne Aplicate – Germană B
„Revenirea fizică a reprezentat pentru mine vestea pe care o așteptam cu nerăbdare, dar și cu frică. Îmi doream să îmi ies din zona de confort, să mă mut și să îmi cunosc colegii, însă ideea unui examen fizic după aproape doi ani de sesiuni online părea a fi un coșmar. Însă lucrurile n-au stat chiar așa. Experiența facultății fizice nu poate fi comparată cu monotonia online-ului. Mă trezeam, deschideam laptopul, iar procesul se repeta zilnic, la nesfârșit. Deși mersul la facultate este mai obositor și ne consumă din timp și energie, clipele aparent banale alături de colegi, precum plimbarea până la metrou, pauzele din curtea facultății și chiar și așteptarea dinaintea unui examen oral sunt cu siguranță lucrurile de care nu știam că aveam nevoie, lucruri care ne-au adus mai aproape de normalitate și de viața tipică a unui student în București.” – Andreea Cuprian, anul II, Filologie, Engleză A – Română B
Cu bune, cu rele, viața noastră s-a schimbat, însă nu spunem acest lucru cu vreo conotație negativă. Pandemia se prea poate să fi reprezentat un semnal de alarmă care ne-a făcut să ne aducem aminte de importanța interacțiunii umane, făcându-ne să ne apreciem mai mult, să valorificăm altfel momentele petrecute cu prietenii și colegii și să ne bucurăm de clipă într-adevăratul sens al cuvântului.
Cu această ocazie, vă invităm să recurgeți la aceeași opțiune. Bucurați-vă, prețuiți-vă tinerețea și studenția. Acestea sunt momente la care nu ne vom mai putea întoarce, o excepție fiind poate doar la nivelul amintirilor.