Cea de a zecea seara italiana

by ASLS | Apr 9, 2011 | STIRI

Catedra de Italiană a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti

vă invită Miercuri, 13 aprilie 2011, orele 18.00 la Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr. 45) LA CEA DE A ZECEA SEARĂ ITALIANĂ cu tema

UMBERTO SABA ÎN POEZIA SECOLULUI  XX

Organizatori: Cercul de Studii Culturale Interdisciplinare al Studenţilor Italienişti şi Editura Humanitas

având ca invitaţi pe DINU FLĂMÂND (Poet, eseist şi jurnalist român, autorul unor remarcabile traduceri din literatura franceză, spaniolă, italiană şi portugheză, printre care operele lui Fernando Pessoa şi Umberto Saba), SMARANDA BRATU ELIAN (Profesor doctor la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti, autoare a multor de studii de italianistică, traducătoare din literatura şi filozofia italiană, coordonatoarea colecţiei bilingve “Biblioteca Italiana” a editurii Humanitas şi iniţiatoarea proiectului „Serile italiene”) şi VLAD RUSSO (Senior editor la  editura Humanitas şi traducător de prestigiu din operele lui Cioran, Proust, Beckett, Kundera şi mai ales Eugen Ionescu. Este redactorul întregii colecţii “Biblioteca italiană”).

Dezbaterea porneşte de la volumul

LA CAPRA E ALTRE POESIE / CAPRA ŞI ALTE POEZII

din Colecţia bilingvă „Biblioteca italiană”

coordonată de Smaranda Bratu Elian şi Nuccio Ordine.

Despre Umberto Saba şi despre opera lui poetul Dinu Flămând declară: „Saba alcătuieşte un cuplu complementar cu sine însuşi, după ce şi-a impus drept conduită estetică un principiu de natură etică: să facă numai poezie ‘onestă’. Ce înseamnă, în cazul poeziei, onestitatea? Greu de spus. Probabil că Saba se gândea cu prioritate la o poezie ce conţine cu precădere teme din biografia autorului, analizate fără menajamente, disecate cu obstinaţia celui care vrea să ajungă la miezul suferinţei. În orice caz, prezenţa acestei onestităţi ‘se simte’ şi este tocmai forţa ocultă din poezia lui Saba.”; „În Canţonierul lui Saba, ca şi în proiectul textil al Penelopei, totul poate continua şi totul poate reveni la început, printr-un armistiţiu al duratei – adică un nou poem. Iar cuvintelor li se cere să revină permanent la origini, acolo unde ele încă ar mai putea „surprinde” inima omului.”

Limba italiana