Fiecare dintre noi are albastru în el. Unii în suflet, alții în păr, iar puțini au chiar și în vene. Dar toți, printr-un efort de imaginație, avem în noi albastru în proporție de 70%.
Excepțiile de la regulă ridică ștacheta la 100%.
Dacă stai să te gândești, pare imposibil. Cum să fii complet albastru? Ștrumfii există doar în filme, nu îi verzi alergând pe stradă sau stând liniștiți la o cafea în buzunarul unui om de afaceri. Nici Jake Sully din Avatar nu e tocmai real, iar Nebula din ultimul film Avangers a rămas exact acolo unde îi e locul: în Avangers. Și atunci care e treaba cu oamenii ăștia de tot emană albastru în stânga și în dreapta?
Secretul existenței lor nu constă în puteri magice, în vreo lume paralelă sau în niște trăsături caracteristice desenelor animate. Secretul lor vine din interior. Vine din fiecare salut prietenos, din fiecare răspuns corect oferit celor care cer ajutorul, din fiecare minut petrecut alergând de colo-colo. Secretul lor este scris pe ușă și pe spatele tricourilor, este rezultatul trudei și, de fapt, nu este deloc secret.
Iar, dacă 70% albastru te ține în viață, ce înseamnă procentajul maxim?
Simplu: că trăiești.
Trăiești lângă oameni care nu îți sunt doar colegi, îți sunt umăr pe care poți să plângi, îți sunt cea mai frumoasă parte a zilei, îți sunt gura aia de aer curat pe care ți-o dorești cu ardoare după prea multe ore de texte. Plângi, râzi și crești prin traininguri, prin discursuri spuse incognito în fața unui auditoriu, prin situații limită, prin zile petrecute pe holurile facultății, împrăștiind zâmbete.
Oamenii albaștri sunt oamenii ăia care te scutură de emoție și îți dau un brânci să mergi mai departe, sunt oamenii ăia care îți arată drumul corect când totul ți se pare instabil, când totul e nou și nimic nu pare la locul lui. Sunt oamenii ăia care se ridică în picioare și te aplaudă ca să îți dea curaj, deși nu te cunosc atât de bine, și care te strâng în brațe după fiecare reușită a ta.
Știi unde îi găsești? Peste tot. În curtea interioară, la țigară, relatând vreo poveste amuzantă auzită la repetițiile echipei de teatru, în Holul de Marmură de la Universitate, plângându-se că trebuie să urce trei etaje care fac cât șase. Și în Pitar Moș, pentru că acolo este sediul central, baza militară albastră, punctul 0 cartografic pe harta reprezentării studențești.
[Dacă Jack Sparrow ar fi venit în facultate, probabil ar fi fost mai albastru ca niciodată, nu doar pentru discuțiile infinite despre comori si glorie, ci mai ales pentru oameni. At the end of the day, oamenii fac o călătorie de succes, nu doar barca. Sau, în cazul piratului menționat mai sus, agilitatea. Sau tendința de a intra în bucluc.
Ai observat că, dintr-un punct, am început să ne adresăm ție, cititorule? Știi de ce? Pentru că tu ești cel mai important pentru noi, pe tine vrem să te ajutăm, să îți oferim măcar o boabă din sacul nostru de boabe albastre. Tu ești viitorul nostru și în mâinile tale stă cheia perpetuării secretului nostru.
Deții deja cantitatea normală de albastru. Pentru surplusul de 30% nu trebuie decât să urmărești harta și să ajungi la comoara de la capătul călătoriei: la noi. ]
Ne dorim să îți înmânăm și ție această hartă, precum și celelalte pe care le-am descoperit: către prietenie, progres, aventuri…către un nou TU, un Jack Sparrow albastru al poveștii noastre. Vei fi căpitanul unei călătorii spre succes, vei cunoaște cele mai adânci secrete, vei întâlni oameni care îți vor schimba complet destinul și, cel mai important, vei duce povestea mai departe…
Nu te vom minți: e nevoie de curaj, de ambiție și de acea doză perfectă de albastru în sânge. Deja deții cantitatea normală de 70%, așa că tot ce-ți rămâne de făcut este urmărești harta, să descoperi indiciile și să te apropii neînfricat de comoara de la sfârșitul călătoriei…Te așteptăm!