Ioana Gabriela, dar de fapt i se spune Monica. Vina pentru această “poreclă” o poartă domnul Ionel Teodoreanu. Da, acel Ion Teodoreanu şi romanul lui, “La Medeleni”. Desigur, au contribuit şi colegii puşi pe şotii.
Ioana, sau Monica, este studentă în anul I la Filologie, Engleza-Rusa şi nu regretă deloc alegerea făcută pentru că s-a regăsit mereu în muzicalitatea, supleţea şi haosul ordonat al limbilor străine.
Este o cititoare foarte pasionată, o fire vorbăreaţă şi ȋi face mare plăcere să cunoască oameni noi de la care poate învăţa lucruri extrem de utile în viaţă. Probabil cel mai mare defect al său este faptul că adeseori are aşteptări prea mari de la cei din jurul ei şi, inevitabil, ajunge să fie dezamăgită în cele din urmă.
Ca şi în cazul facultăţii, ASLS a fost o opţiune pe care a făcut-o cu inima. Mică, dar cu aspiraţii mari, dorinţa ei cea mai mare este aceea de a avea puterea şi sansa de a schimba ceva în bine pe lumea aceasta, oricât ar fi de neînsemnat acel lucru. Crede că ASLS este un prim pas.
Poate nu întâmplător motto-ul ei este: “You must be the change you wish to see in the world.”