Îți amintești cât de frumoasă era perioada copilăriei? Parcă lumea avea pe atunci cu totul alte culori și parcă îți era mai ușor să zâmbești. Nu erai atât de conștient de problemele vieții cotidiene la fel de mult ca în prezent. Singurele preocupări erau școala, prietenii, jucăriile și desenele animate. Oh! Că tot veni vorba de desene animate: ți-l mai amintești pe Winnie the Pooh? Dar de revistele cu acesta? Eram atât de fascinați de paginile lucioase și pline de poze! Mereu asociem perioada copilăriei cu toate aceste personaje: de la prințesele Disney, până la năzdrăvanii Ed, Edd & Eddy care ne transformau diminețile într-o adevărată aventură.
Și totuși nu putem afirma că toți copiii au avut parte de o copilărie de neuitat. Da, este o realitate foarte tristă dar cât se poate de adevărată. Nu toți copiii îl cunosc pe Winnie the Pooh. Dar aici oare este vorba doar despre desene animate? Nu, fiindcă asta ar presupune că doar copiii care urmăresc desene animate sunt fericiți. Există alte lucruri mult mai importante decât acestea, precum accesul la educație, un acoperiș deasupra capului, alimentația și lista continuă. Cum s-ar putea bucura un copil de o jucărie dacă acesta trăiește în necaz? Cum s-ar putea bucura un copil de o revistă colorată cu Winnie the Pooh dacă acesta nu știe să citească sau dacă pur și simplu nu are posibilități?
Acum vă adresez o întrebare: ce semnificație îi atribuiți Crăciunului? Sau sărbătorilor în general? Ei bine, pentru noi, voluntarii ASLS, spiritul Crăciunului este cel care ne îndeamnă să aducem zâmbetul tocmai pe fețele acestor copii care poate nu au avut parte de un brad împodobit sau de venirea Moșului. La ce ne referim mai exact? Ei bine, în perioada 7-21 decembrie va avea loc proiectul „Campania Umanitară SMILE”!Acesta constă în strângerea de fonduri pentru copiii din Centrul de Plasament Pinocchio și Casa Sfântul Ștefan.
Pentru noi, voluntarii ASLS, această campanie înseamnă să transformăm Crăciunul acestor suflete într-un A Very Merry Pooh Christmas. Sărbătorile de iarnă sunt un prilej pentru a readuce zâmbetul pe fețele oamenilor și nu în ultimul rând să le amintim că Moș Crăciun există în fiecare de noi.
~ Cum adică? „La fel” și „diferiți” – nu sunt două lucruri diametral opuse, care se anulează unul pe celălalt? De unde până unde? Nu înțeleg. ~
Respiră. Fă un pas în spate. Privește totul din ansamblu. Trage aer în piept. Relaxează-te. Ia un loc. Deschide-ți sufletul.
Fiecare dintre noi este diferit – în gândire, ca aspect – iar asta este exact lucrul pe care cu toții îl avem în comun. Oricât de încurcată ar fi ața, capătul este mereu acolo și este același pentru toată lumea.
La ce crezi că ne referim? La diferențele de culoare? La religia pe care o respectăm? La felul în care iubim?
Mai fă încă un pas în spate. Acum ce vezi?
Noi vedem lacrimi și atacuri de panică, vedem gânduri negre rămase ascunse în străfundul minții. Anxietatea este poate la fel de rea ca orice alt motiv de discriminare, iar depresia scufundă multe personalități într-un ocean fără margini.
Diversitatea în societate a evoluat de la teme precum minoritatea, rasismul și sexualitatea la subiecte psihologice, pentru că, în lumea în care trăim astăzi, orice semn de slăbiciune este preluat ca și cum ar fi un defect monstruos. Și nu este. Fiecare problemă este LA FEL de importantă și, dacă ne permiți, LA FEL de comună.
Noi vrem să vorbim despre toate astea. Tu nu?
Proiectul pe care l-am pregătit pentru tine – Diversity – se va desfășura în perioada 9-11 noiembrie, în mediul online, între orele 17:00-20:00. Așa cum am menționat, temele abordate se vor axa și pe obstacolele pe care ni le pune în cale propria minte și sperăm că invitații noștri vor face mulți oameni să respire ușurați.
Îți mai aduci aminte când frații, verișorii sau prietenii mai mari îți povesteau cu entuziasm despre anii de studenție? Viața de cămin aromată cu oale de mâncare, petreceri nesfârșite, speranța că îți vei găsi iubirea vieții și cel mai important, libertatea de a ieși când vrei și cu cine vrei fără a mai da socoteală părinților. Sună frumos, nu? Din păcate însă, aceste lucruri erau posibile până să se instaleze pandemia, dar omuleții albaștri din ASLS s-au gândit să-ți ofere o serie de tips and tricks numită „How to studenție în pandemie?”
1. Imediat după ce ai intrat la curs/seminar închide microfonul. Poate ai observat că în momentul în care un coleg își lasă microfonul pornit se creează o adevărată zarvă. Astfel că, dacă îți dorești să ai o relație la distanță bună cu tovarășii de facultate, ar fi bine să ai microfonul pornit doar atunci când ești întrebat sau vrei să răspunzi la ceva. Fă asta și poporul îți va fi recunoscător!
2.Profesorii nu sunt chiar atât de exigenți pe cât par. Sigur, e de preferat să arăți că ești prezent la curs/seminar deschizându-ți camera, însă mulți trec cu vederea chiar dacă nu o ai pornită. Mai ales atunci când durează 20 minute să iasă de pe Zoom, să caute documentul cu exerciții și să revină în conferință. Știm, viața e grea și nu toți excelăm la capitolul tehnologie, dar în acest timp prețios poți intra pe Watsapp să te amuzi împreună cu colegii tăi.
3. Poate Busu nu a prezis cum trebuie vremea și se pornește potopul, lăsându-te fără curent sau internet. Sau poate profei i se defectează laptop-ul și vă poate vedea doar pe voi, amuzați pe seama unei colege din provincie, care trebuie să împartă biroul cu găinile bunicii. Nu râdeți. Am pățit! Orice s-ar putea întâmpla, fiți pregătiți să întâmpinați tot felul de probleme, cu zâmbetul pe buze. Nu vine sfârșitul lumii dacă ratați un seminar. Doar să îi trimiteți un e-mail profesorului, în care să îi explicați situația.
4. ASLS e mereu pregătit să vă răspundă la întrebări. Nu ați auzit de cea mai tare asociație din facultate? Păi, să zicem că ei sunt niște supereroi, care încearcă și chiar reușesc să rezolve problemele studenților. Mă rog, nu se vor transforma în băieții de la Digi ca să îți repare netul, dar îți vor răspunde la orice întrebare ai, legată de facultate, cămine, unde este cazul, sau locuri mișto de vizitat prin București, pentru cine este nou și are șansa să stea la cămin pentru câteva ore pe săptămână, în care trebuie să vină la cursuri normale.
Și tocmai pentru că face atâtea lucruri faine pentru voi, ASLS a pregătit, în perioada următoare, un proiect foarte drăguț, menit să prezinte proaspeților bobocei, și nu numai, câteva dintre cele mai importante aspecte ale vieții de student. Pe restul vă lasă să le descoperiți singuri, căci va fi o experiență tare frumoasă, de care vă veți aminti cu drag.
Evenimentul se numește Freshers’ Week, iar în cadrul acestuia vor avea loc Ceremonia de deschidere (1 octombrie), Seminarul Introductiv (2 octombrie). Da, ați auzit bine, dar stați liniștiți, nu se face prezența și nu vă va întreba nimeni nimic. Ba chiar sunteți încurajați să puneți voi întrebările. V-am pregătit și seri de teatru în aer liber (3-4 octombrie), un training pe Time Management (5 octombrie), pentru că pregătirea pentru un curs pe Zoom nu durează chiar atât de puțin pe cât se crede. Și, nu în ultimul rând, o Sesiune Informativă cu diferite companii partenere (8 octombrie), pentru că ASLS vă poate aduce chiar și un loc de muncă. Toate acestea se vor ține online, exceptând serile de teatru, la care sunteți așteptați cu mare drag!
Sambătă seara.
Prieteni. Distracție. Tocmai ai luat bacul cu notă mare. V-ați strâns toți
pentru a sărbători reușita de a trece de probele de foc ale examenului
maturității, care acum par doar o comedie. În timp ce o sorbi din priviri pe a
ta Zoe Trahanache, unul dintre prietenii tăi aduce Monopoly.
Te uiți mai
atent și observi că nu e orice joc de Monopoly. Toate proprietățile s-au
transformat în planete. Planeta Limbilor Orientale. Planeta Limbilor Clasice.
Planeta Limbilor Germanice. Măi să fie! Oare ce or însemna toate acestea? Te
uiți fascinat, iar unul dintre amicii tăi îi propune tipului timid să joace.
Văzând că e vizibil panicat, te oferi să îl salvezi.
Jocul începe.
Dai cu zarul și ajungi în dreptul Planetei Limbilor Germanice. Vrei sa o
cumperi, dar observi că în locul clasicelor cărți cu bani, trebuie să tragi o
carte pe care e scris ceva specific planetei pe care vrei să o cumperi. Tragi cartea
și îți apare întrebarea „Sprechen Sie Deutsch?”. Te uiți mirat și dai din
umeri. Pentru că nu ai știut răspunsul trebuie să stai o tură. Jocul continuă
iar planetele se ocupă încet, dar sigur. Îți vine rândul. Dai iar cu zarul și
treci la limită de închisoare.
Te apropii de Planeta Limbilor Romanice. Pe asta sigur o vei cumpara! Tragi cartea cu întrebarea „Cuvântul italian pentru „măr este…”. Hmm… Te gândești „Ar trebui să fie me…mel…mela! Ăsta e!” Ai răspuns corect și ai ocupat Planeta. Pfiuu… Noroc că ai învățat și tu ceva de la vărul tău care a stat doi ani in Italia.
Acțiunea e în
toi. Toata lumea e curioasă cine va acapara întreg universul. Cu greu mai
cumperi câteva planete, iar jocul se apropie de final. Până acum ai 4 planete
și plătești chirie pentru încă două. Dacă ai reuși să le cumperi și pe acelea
ai fi câștigător.
Mai arunci o
dată zarurile, în speranța că vei putea să cumperi niște sateliți, pe care
ulterior îi vei putea da la schimb pentru planetele care îți vor asigura
succesul. Te uiți pe masă să vezi ce ți-a picat. Cinci căsuțe, iar a cincea îți
arată că mai ai dreptul la o mutare. Muți pionul, agiți zarurile încă o dată.
Șase căsuțe. 1, 2, 3, 4, 5, 6. Oh, nu! Închisoare! Dar stai! Încă poți vinde
sau schimba proprietăți, iar întâmplarea face că ai cumpărat sateliții de care
aveai nevoie. În timp ce ceilalți își mută pionii, tu îți pregătești strategia:
„Dacă îmi schimb sateliții, pot lua planeta Limbilor Orientale. Iar apoi, dacă
am noroc și 3 mutări magice, pot cumpăra și ultima planetă.” Zis și făcut. Îți
vine rândul, faci schimbul și aștepți. Totul merge conform planului, până când
inevitabilul se produce. Mai era doar un jucător până când puteai să îți faci
mișcarea finală, însă ultima planetă a fost cumpărată de colegul de clasă pe
care nu l-ai suportat niciodată și care pare că a măsluit zarurile, pentru că a
condus tot jocul. Curat ghinion!
E târziu și
trebuie să pleci acasă. Chiar dacă nu ai câștigat, te-ai distrat pe cinste. A
doua zi ajungi din întâmplare pe strada Pitar Moș. La numărul 7-13 era mare
zarvă. Te apropii curios să vezi ce se întâmplă. Se dau tigăi gratis? E Black
Friday mai devreme anul ăsta? Toată lumea stătea în fața unor uși înalte pe a
căror tăbliță scria „Facultatea de Limbi și Literaturi Străine”. Un afiș îți
atrage atenția: „ADMITERE: preînscrierea se face până pe 20 iulie, iar
înscrierea se face în perioada 3 – 20 iulie, în intervalul orar 10:00-16:00, de
luni până duminică”.
„Hmm…
ar trebui să mă înscriu. Acum sigur voi învăța cum să rezolv acel joc de
Monopoly.”
Un scriitor inspiră sentimente din exterior și expiră cuvinte din suflet, inima i se eliberează de lanțuri și începe să zboare. Un pictor inspiră și el sentimente din exterior, dar nu expiră cuvinte, ci linii, pete de culoare, trăsături, imagini venite din minte și conectate la inimă.
Un scriitor se joacă cu vorbele. Jonglează cu expresii și cu figuri de stil, se alintă cu destinele personajelor sale și privește dincolo de cuvinte. Pentru el, cuvintele nu sunt doar grupuri de litere, sunt izvoare de sentimente; fiecare cuvânt stârnește o reacție, creează o alternativă, formează un context pe care numai cine este atent îl zărește.
Un scriitor nu citește prin cuvinte, ci prin imagini. Urmărește firul acțiunii cu un dispozitiv mintal și transformă orice secvență într-un teatru mic, cu un singur spectator. Personajele au chipuri, au voci, au suflet. Subiectul piesei este pus în scenă printr-un decor complet, controlat de același om care domină peste costumații, peste lumini și peste actori. Dar nu sunt date indicații verbale, ci didascalii transpuse sub forma structurilor incidente.
Un scriitor bun trebuie să facă cititorul să simtă tot ce simte el când scrie. Dacă scriitorul respiră, întreaga poveste respiră. El inspiră? Cititorii își țin respirația. Iar când expiră… magie.
Totuși, istoria spune că scriitorul, la începutul vremurilor, nu știa să scrie, ci să deseneze.
Cuvintele erau linii care, îmbinate, spuneau o poveste. Culorile săreau de pe o plansă pe alta la fel cum personajele își fac loc prin mulțime, împinse de la spate de destin. Erau doar imagini, dar vorbeau cât o mie de cuvinte.
Acum, pensula nu mai este stilou, ci un instrument de sine stătător care dă viață și celei mai întunecate perspective. Este o baghetă magică aflată în posesia unei ființe care poate călători prin întreaga lume din intimitatea propriei case. De altfel, pictorul inspiră speranță și expiră visuri conturate până la cel mai mic detaliu. Imposibilitatea este un cuvânt interzis, căci pânza susține doar ambiție și răbdare.
Pictorul își pune întrebări abstracte și se frământă în fața mulțimii de posibilități de transpunere a sentimentelor. Să fie prin linii? Dar prin simple culori? Poate prin ochi. Sau printr-un apus de soare. „Cum pot să fac inima privitorului să bată în același ritm cu a mea?”.
Răspunsul este simplu: prin curaj – curajul de a încerca, de a crea ceva, de a da viață unei povești ascunse adânc în interiorul tău. Curajul de a-ți urma inima.
Ca pictor, inima nu pompează sânge, ci aprozimativ 32 de nuanțe de roșu.
Ca scriitor, inima pompează „impulsuri regulate de viață”.
Ție ce variantă ți se potrivește? Creezi în culori sau prin cuvinte? Fă-ți inima să zboare în oricare dintre cele două moduri și găsește-ți curajul să participi la LinguArt, o competiție artistică marca ASLS, bazată pe scriere și pe desen/pictură, care te va scoate din monotonie. Înscrierea se face prin completarea unui formular, iar conținutul depinde doar de tine.
Perioada de trimitere a lucrărilor: 6 mai – 20 mai (poți trimite maximum trei lucrări pentru fiecare categorie). De asemenea, o dată finalizate, lucrările vor fi trimise pe mail, către linguart@asls.ro.
Primăvara venise cu pași repezi,
iar studenții Facultății de Limbi și Literaturi Străine au decis să realizeze
un interviu cu elevii care doreau să se înscrie la această facultate.
Interesant era faptul că aceștia erau cei care trebuiau să le adreseze
întrebări studenților.
Zis și făcut. Și-au dat întâlnire la stația de metrou
Aviatorilor și au hotărât ca acest interviu să aibă loc în Parcul Herăstră, la picnic. Vremea era splendidă.
Student: Ne bucurăm nespus că ați ajuns aici! Sperăm că vă place
în București și că vă veți simți în largul vostru alături de noi. Acum să vină
întrebările!
Elev: Ei bine, voi sparge gheața punând următoarea întrebare:
De ce FLLS? Din câte am înțeles, sunteți studenți în anii II și III. La ce concluzie ați
ajuns după acești ani?
Student: FLLS din mai multe motive: pasiune pentru limbi străine, citit,
scris și, nu în ultimul rând, pentru traduceri. După
doi ani de FLLS, la secția de Traducere și Interpretare, am descoperit că îmi
place foarte mult să traduc și nu aș fi crezut vreodată că m-aș pricepe atât de
bine la asta.
Student: În cazul meu, de exemplu, cititul a fost cea mai mare
pasiune a vieții mele, așa că am ales secția
Filologie. Depinde foarte mult de ceea ce îți place și este foarte important să
te cunoști bine pe tine însuți.
Elev: Este adevărat că la finalul acestei facultăți
oportunitățile de angajare sunt diverse?
Student: Da. Într-o lume pusă sub semnul globalizării, un absolvent al
Facultății de Limbi Străine, care se presupune că știe cel puțin două limbi
străine, își poate găsi cu ușurință un loc de muncă, mai ales în marile
orașe. Să nu mai spunem că tot ceea ce înseamnă limbi mai puțin cunoscute este foarte bine căutat. Poți lucra ca
translator la o editură sau chiar la ambasadă, de exemplu.
Elev: Examenul de admitere este greu? Am văzut că aveți o
colecție a subiectelor date în anii anterior. Ar trebui să îmi fac griji?
Student: Un mare NU pentru ambele întrebări. În principiu, acest examen este bazat pe gramatica limbii române sau pe
creativitate. Nu ar trebui să vă faceți absolut deloc griji. În schimb, ar trebui din timp să
vă pregătiți pentru examen, astfel încât să nu lăsați pe ultima sută de metri nici
Bacalaureatul, nici Admiterea. Atât timp cât ești sigur pe tine și ai învățat, totul
vine de la sine.
Elev: Descrie sesiunea în trei cuvinte!
Student: Învață din timp! Nu lăsa pe ultima sută de metri nimic, deoarece vei avea mult
mai multe materii decât în liceu și la fiecare vei susține examen. (oral sau
scris)
Elev: Da, acum lucrurile sunt mai clare. Vă mulțumim frumos!
Student: Acum că ai aflat secretele ce se ascund în spatele facultății, încă mai stai pe gânduri?
Ieri erai elev, astăzi ești student, mâine ce rol ți-ai mai dori să ai? Simți că ai mai vrea să modifici puțin scenariul propriului tău film? Cineva spunea odată: „între identitate și schimbare prefer schimbarea.” Așa că noi îți propunem ceva: așează-te pe canapea, ia o pauză de la învățat și vizionează următorul film:
În facultatea noastră exista această asociație: ASLS. Mulți o cunoșteau drept „Familia Albastră”. Erau voluntari și…îi reprezentau pe studenți.
„Reprezentare?” – te întrebi în sinea ta.
Pe coridoarele facultății se șușotea despre Perioada Recrutărilor, care are loc de două ori pe an. Un student un pic mai curios și-a făcut curaj și a completat formularul de înscriere sperând că astfel viața lui va lua o altă întorsătură. Auzise de la colegi că Familia Albastră face lucruri cu totul captivante și diferite așa că și-a spus: „Nu riști, nu câștigi, nu?”
Peste doi ani….
Bună! Mă aflu acum în fața voastră pentru a vă vorbi despre activitatea departamentului PR.
Întrerupi filmul brusc și simți că ți-ai dori și tu să fii asemeni studentului care odată și-a luat destinul în propriile mâini și care astăzi…pardon Peste doi ani, vorbea degajat în fața unui amfiteatru plin de studenți. Sunt momente în care ai vrea să depășești niște bariere pe care în trecut poate nu ai știut CUM să le depășești corespunzător. Sau când ai vrea să îi poți influența pe cei din jurul tău spunându-ți părerea.
…Și închei prin a vă spune că fără ei nu aș fi ajuns aici. Nu aș fi descoperit cea mai mare pasiune a mea, scrisul. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că aș putea scrie sau că aș fi scăpat de cel mai de temut dușman al meu, timiditatea. Vă mulțumesc!
Filmul s-a terminat și tot ce ai vrea acum să faci este să completezi formularul de înscriere. Îl completezi de acum fiindcă vrei să fii printre primii care fac asta și fiindcă îl poți completa până pe 22 martie. Și acum călătoria începe. Nu riști, nu câștigi, nu-i așa?
Zi de zi, mass-media și multe alte mijloace de informare ne inoculează faptul că părerea oamenilor chiar nu contează și că orice s-ar întâmpla, cei influenți decid pentru viitorul nostru. Indirect, suntem „încurajați” să fim indiferenți sau, mai bine zis, să fim pasivi la neregulile din jurul nostru, pentru că „și așa nu se va schimba nimic”. Preferăm să ne complacem în acest scenariu trist, în care nimeni nu semnalează nicio neregulă. Ori din indiferență, ori din/de teamă sau din multe alte motive.
Un lucru este sigur: această atitudine este toxică pentru noi ca indivizi, dar și pentru societate. Lucrurile nu numai că nu se vor schimba dacă rămânem indiferenți, ci chiar se vor înrăutăți. Mai mult, a oferi un feedback cuiva nu înseamnă neapărat că arunci cu critici dure, ci că îi aduci la cunoștință cuiva într-un mod politicos faptul că o parte din activitatea exercitată/sa/activitatea exericitată de această persoană nu își atinge scopul.
Ce putem face noi, studenții? Dacă nu îți dorești să fii unul dintre acei studenți care se încadrează în categoria de oameni de mai sus (studentul pasiv), atunci ai posibilitatea de a completa formularul EADS. Anonim, ai șansa de a-i oferi unuia sau mai multor profesori feedback, bineînțeles, într-o manieră civilizată. Prin intermediul acestui formular, îți poți exprima nemulțumirile sau, de ce nu, și părerea bună față/legată de un profesor/impresia bună pe care un profesor ți-a lăsat-o. Indiferent că vorbim de feedback pozitiv sau negativ, ambele tipuri îi ajută pe profesori să își facă o imagine de ansamblu sau să aducă anumite schimbări la orele de curs. De asemenea, feedback-ul pozitiv nu ar face decât să încurajeze acel profesor/să îl incurajeze pe profesorul respectiv, așa că de ce să nu completezi formularul?
Proiectul se va desfășura în perioada 13-27 ianuarie. Vă așteptăm la sala L4, în zilele de 13 și 14 ianuarie, orele 10-14 și în zilele de 20 și 21 ianuarie, între orele 12-16, intervale în cadrul cărora puteți/se poate completa formularul.
Participă la proiectul EADS pe principiul „Nu riști, nu câștigi!”. Dacă nu îți exprimi opinia, atunci nu ai nici dreptul de a te plânge de eventualele probleme apărute pe parcurs!
Consiliul de Coordonare, prescurtat CoCo, este format din Președinte, Secretar General, Vicepreședinte Relații Externe și Vicepreședinte Relații Interne. Aceștia veghează asupra întregii asociații, fiind responsabili de tot ce se întâmplă.
Președinte: Azaria Coman
Secretar General: Alina Preda
Vicepreședinte Relații Externe: Elena Crețu
Vicepreședinte Relații Interne: Otilia Mocanu
Cele 4 departamente
Cele 4 departamente din ASLS sunt fiecare sub îndrumarea unui coordonator, care grijă ca întreaga activitate a departamentului să se desfășore la capacitatea maximă. Alături de el sunt asistenții-coordonatori, care supraveghează echipele din departament.
Studenții Senatori sunt cei care participă la ședințele de Senat și apără drepturile studenților în deciziile care se iau la nivel universitar.
Anul acesta, ne reprezintă în Senat Anemona Brează, Andreea Gavriloiu și Ioana Spoială.
Studenții reprezentanți în Consiliul Facultății
Studenții reprezentanți participă la ședințele lunare ale Consiliului Facultății, exprimând punctul de vedere al studenților și având grijă ca drepturile și obligațiile acestora să fie respectate. Lista cu studenții reprezentanți și programul de audiențe poate fi găsit aici.
Let’s Start Something new Lasă-ne un mesaj
Dacă vrei să ne transmiți ceva, poți lua legătura cu Consiliul de Coordonare:
