Aud alarma și îi dau snooze până la 8:55. Mă ridic somnoros din pat și merg să mă spăl pe dinți în timp ce încerc să-mi amintesc orarul. Pornesc laptopul și încerc să-mi găsesc o poziție confortabilă în pat. Cer colegilor pe Whatsapp linkul, așa cum fac în fiecare zi, și-mi deschid 30 de tab-uri cu tot ce am nevoie pentru curs. Primesc accept, dar, când mi se deschide camera, realizez că încă sunt în pijamale.

Autobuzul e plin la 7 jumătate dimineața și cu greu mă strecor afară din mijlocul de transport. Traversez repede bulevardul, trec pe lângă Mega Image și îmi iau o cafea de la 5 To Go. Băiatul de acolo îmi urează succes și fug spre facultate încercând să nu vărs pe mine niciun strop de cafea. O intenție bună, năruită însă de ușa din Pitar Moș, pe care o deschid cu greu și pe care o las în urmă, grăbindu-mă spre seminarul de Practica Limbii de la etajul al doilea.

 Am doar trei ore de Practica Limbii azi. Verificăm plictisiți tema și profesoara începe să ne predea ceva nou. Suntem cuceriți de micul concurs de „Kahoot!” despre lecție și râdem un pic de pronunția unuia dintr-un exercițiu de listening. Mereu sunt entuziasmat să-mi exersez abilitățile în breakout rooms cu colegii, pentru că așa văd cum mă descurc și ne mai și cunoaștem între noi. Încep biatlonul pauzei: sprintul până la toaletă și finala chefi la cuțite pe sandwichuri. Mă întorc cu două minute înainte să înceapă următorul curs.

E coadă mare la xeroxul de la subsol și am un sentiment că voi întârzia la următorul curs. Trag aer în piept și îmi aștept rândul răbdătoare – până la urmă, nu fac mai mult de cinci minute până în sala de curs, ba chiar am timp să îmi iau un sandwich de la bufet. Zis și făcut! După ce îmi primesc copiile, mă opresc la bufet pentru un sandwich și un suc, iar apoi urc treptele două câte două până înapoi la Practica Limbii. Profesoara nu este în clasă, iar colegii mei își permit să spună bancuri și să își finalizeze exercițiile în grabă. Mă așez la locul meu și ciocnesc sticla de suc cu colega mea de bancă, în timp ce înfulec repede o parte din sandwich.

Am înțeles noțiunile prezentate azi, iar ultima oră mă găsește plictisit. Am grijă să nu se reflecte lumina când schimb tab-urile, dar văd un meme și nu pot să mă abțin și râd. Mă vede profesorul, dar îi spun că e ceva în legătură cu lecția. Mă crede și răsuflu ușurat. Termin cursurile și mă lungesc în pat. Mă bucur că sunt acasă. Nu mai trebuie să pierd timpul cu naveta. În weekend mă voi întâlni fizic cu colegii pentru prima dată și-mi imaginez cum o să fie. Sunt întrerupt de sunetul unei notificări. Deschid telefonul și văd că am primit tema pe Google Classroom.

Finalul zilei mă găsește extenuată. Îmi îndes caietul și penarul în geantă și aștept ca toată lumea să iasă din sala de clasă. Profesorul dă sfaturi de traducere unui coleg, iar cineva adună de pe jos pentru a patra oară ghemotocul de hârtie pe care tot încearcă să-l arunce la gunoi. Holul e plin – studenți peste studenți care își doresc să meargă acasă sau să mai stea la un suc cu prietenii lor – deci îmi ia câteva minute bune până să ies din facultate. Afară aerul e rece, e deja seară, iar râsetele tinerilor zguduie toată strada. Îmi iau colegii de braț și le propun să mergem să mâncăm ceva, iar ei acceptă fericiți o cină în deplasare. Îmi place viața de student!

***

Cu toate că pandemia ne-a schimbat ritmul de lucru, socializarea și avantajele unei zile petrecute în confort există. S-a făcut o trecere de la autobuz la pat, de la cafenea la roboțelul de cafea de acasă, dar esența a rămas aceeași: încă suntem studenți. Fie că ne petrecem timpul la laptop, fie că alergăm pe holurile facultății, baza pe care creștem a rămas la fel de solidă – suntem aici pentru a învăța și pentru a ne trăi din plin viața de studenți… așa cum putem.

Între 3 și 20 iulie deschidem larg holurile facultății ca tu să te înscrii și să simți măcar puțin mirosul clădirii vechi și impunătoare din Pitar Moș. Admiterea este primul pas al unui student și așteptăm să îl faci în facultatea noastră!

Share This