Free your heART

Inspirație.

Expirație.

Respirație.

Inspirație.

Artă.

Un scriitor inspiră sentimente din exterior și expiră cuvinte din suflet, inima i se eliberează de lanțuri și începe să zboare. Un pictor inspiră și el sentimente din exterior, dar nu expiră cuvinte, ci linii, pete de culoare, trăsături, imagini venite din minte și conectate la inimă.

Un scriitor se joacă cu vorbele. Jonglează cu expresii și cu figuri de stil, se alintă cu destinele personajelor sale și privește dincolo de cuvinte. Pentru el, cuvintele nu sunt doar grupuri de litere, sunt izvoare de sentimente; fiecare cuvânt stârnește o reacție, creează o alternativă, formează un context pe care numai cine este atent îl zărește.

Un scriitor nu citește prin cuvinte, ci prin imagini. Urmărește firul acțiunii cu un dispozitiv mintal și transformă orice secvență într-un teatru mic, cu un singur spectator. Personajele au chipuri, au voci, au suflet. Subiectul piesei este pus în scenă printr-un decor complet, controlat de același om care domină peste costumații, peste lumini și peste actori. Dar nu sunt date indicații verbale, ci didascalii transpuse sub forma structurilor incidente.

Un scriitor bun trebuie să facă cititorul să simtă tot ce simte el când scrie. Dacă scriitorul respiră, întreaga poveste respiră. El inspiră? Cititorii își țin respirația. Iar când expiră… magie.

Totuși, istoria spune că scriitorul, la începutul vremurilor, nu știa să scrie, ci să deseneze.

Cuvintele erau linii care, îmbinate, spuneau o poveste. Culorile săreau de pe o plansă pe alta la fel cum personajele își fac loc prin mulțime, împinse de la spate de destin. Erau doar imagini, dar vorbeau cât o mie de cuvinte.

Acum, pensula nu mai este stilou, ci un instrument de sine stătător care dă viață și celei mai întunecate perspective. Este o baghetă magică aflată în posesia unei ființe care poate călători prin întreaga lume din intimitatea propriei case. De altfel, pictorul inspiră speranță și expiră visuri conturate până la cel mai mic detaliu. Imposibilitatea este un cuvânt interzis, căci pânza susține doar ambiție și răbdare.

Pictorul își pune întrebări abstracte și se frământă în fața mulțimii de posibilități de transpunere a sentimentelor. Să fie prin linii? Dar prin simple culori? Poate prin ochi. Sau printr-un apus de soare. „Cum pot să fac inima privitorului să bată în același ritm cu a mea?”.

Răspunsul este simplu: prin curaj – curajul de a încerca, de a crea ceva, de a da viață unei povești ascunse adânc în interiorul tău. Curajul de a-ți urma inima.

Ca pictor, inima nu pompează sânge, ci aprozimativ 32 de nuanțe de roșu.

Ca scriitor, inima pompează „impulsuri regulate de viață”. 

Ție ce variantă ți se potrivește? Creezi în culori sau prin cuvinte? Fă-ți inima să zboare în oricare dintre cele două moduri și găsește-ți curajul să participi la LinguArt, o competiție artistică marca ASLS, bazată pe scriere și pe desen/pictură, care te va scoate din monotonie. Înscrierea se face prin completarea unui formular, iar conținutul depinde doar de tine. 

Formular de înscriere: https://bit.ly/3eM3npQ.

Perioada de înscriere: 27 aprilie – 6 mai.

Perioada de trimitere a lucrărilor: 6 mai – 20 mai (poți trimite maximum trei lucrări pentru fiecare categorie). De asemenea, o dată finalizate, lucrările vor fi trimise pe mail, către linguart@asls.ro.

Perioada de votare/jurizare: 20 mai – 27 mai. 

Bianca Matei, voluntar ASLS

La picnic cu studenții FLLS

Primăvara venise cu pași repezi, iar studenții Facultății de Limbi și Literaturi Străine au decis să realizeze un interviu cu elevii care doreau să se înscrie la această facultate. Interesant era faptul că aceștia erau cei care trebuiau să le adreseze întrebări studenților. 

Zis și făcut. Și-au dat întâlnire la stația de metrou Aviatorilor și au hotărât ca acest interviu să aibă loc în Parcul Herăstră, la picnic. Vremea era splendidă. 

Student: Ne bucurăm nespus că ați ajuns aici! Sperăm că vă place în București și că vă veți simți în largul vostru alături de noi. Acum să vină întrebările!         

Elev: Ei bine, voi sparge gheața punând următoarea întrebare: De ce FLLS? Din câte am înțeles, sunteți studenți în anii II și III. La ce concluzie ați ajuns după acești ani?

Student: FLLS din mai multe motive: pasiune pentru limbi străine, citit, scris și, nu în ultimul rând, pentru traduceri. După doi ani de FLLS, la secția de Traducere și Interpretare, am descoperit că îmi place foarte mult să traduc și nu aș fi crezut vreodată că m-aș pricepe atât de bine la asta. 

Student: În cazul meu, de exemplu, cititul a fost cea mai mare pasiune a vieții mele, așa că am ales secția Filologie. Depinde foarte mult de ceea ce îți place și este foarte important să te cunoști bine pe tine însuți.

Elev: Este adevărat că la finalul acestei facultăți oportunitățile de angajare sunt diverse?

Student: Da. Într-o lume pusă sub semnul globalizării, un absolvent al Facultății de Limbi Străine, care se presupune că știe cel puțin două limbi străine, își poate găsi cu ușurință un loc de  muncă, mai ales în marile orașe. Să nu mai spunem că tot ceea ce înseamnă limbi mai puțin cunoscute este foarte bine căutat. Poți lucra ca translator la o editură sau chiar la ambasadă, de exemplu.

Elev: Examenul de admitere este greu? Am văzut că aveți o colecție a subiectelor date în anii anterior. Ar trebui să îmi fac griji?

Student: Un mare NU pentru ambele întrebări. În principiu, acest examen este bazat pe gramatica limbii române sau pe creativitate. Nu ar trebui să vă faceți absolut deloc griji. În schimb, ar trebui din timp să vă pregătiți pentru examen, astfel încât să nu lăsați pe ultima sută de metri nici Bacalaureatul, nici Admiterea. Atât timp cât ești sigur pe tine și ai învățat, totul vine de la sine. 

Elev: Descrie sesiunea în trei cuvinte!

Student: Învață din timp! Nu lăsa pe ultima sută de metri nimic, deoarece vei avea mult mai multe materii decât în liceu și la fiecare vei susține examen. (oral sau scris) 

Elev: Da, acum lucrurile sunt mai clare. Vă mulțumim frumos!

Student: Acum că ai aflat secretele ce se ascund în spatele facultății, încă mai stai pe gânduri?

Elena Duțu, voluntar ASLS

Am avut curaj și acum nu mă mai pot opri

Ieri erai elev, astăzi ești student, mâine ce rol ți-ai mai dori să ai? Simți că ai mai vrea să modifici puțin scenariul propriului tău film? Cineva spunea odată: „între identitate și schimbare prefer schimbarea.” Așa că noi îți propunem ceva: așează-te pe canapea, ia o pauză de la învățat și  vizionează următorul film:

În facultatea noastră exista această asociațieASLS. Mulți o cunoșteau drept Familia Albastră. Erau voluntari și…îi  reprezentau pe studenți.

„Reprezentare?” – te întrebi în sinea ta.

Pe coridoarele facultății se șușotea despre Perioada Recrutărilor, care are loc de două ori pe an. Un student un pic mai curios și-a făcut curaj și a completat formularul de înscriere sperând că astfel viața lui va lua o altă întorsătură. Auzise de la colegi că Familia Albastră face lucruri cu totul captivante și diferite așa că și-a spus: „Nu riști, nu câștigi, nu?”

Peste doi ani….

Bună! Mă aflu acum în fața voastră pentru a vă vorbi despre activitatea departamentului PR.

Întrerupi filmul brusc și simți că ți-ai dori și tu să fii asemeni studentului care odată și-a luat destinul în propriile mâini și care astăzi…pardon Peste doi ani, vorbea degajat în fața unui amfiteatru plin de studenți. Sunt momente în care ai vrea să depășești niște bariere pe care în trecut poate nu ai știut CUM să le depășești corespunzător. Sau când ai vrea să îi poți influența pe cei din jurul tău spunându-ți părerea.

…Și închei prin a vă spune că fără ei nu aș fi ajuns aici. Nu aș fi descoperit cea mai mare pasiune a mea, scrisul. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că aș putea scrie sau că aș fi scăpat de cel mai de temut dușman al meu, timiditatea. Vă mulțumesc!

Filmul s-a terminat și tot ce ai vrea acum să faci este să completezi formularul de înscriere. Îl completezi de acum fiindcă vrei să fii printre primii care fac asta și fiindcă îl poți completa până pe 22 martie. Și acum călătoria începe. Nu riști, nu câștigi, nu-i așa?

Elena Duțu, voluntar ASLS

Părerea ta contează mai mult decât crezi

Zi de zi, mass-media și multe alte mijloace de informare ne inoculează faptul că părerea oamenilor chiar nu contează și că orice s-ar întâmpla, cei influenți decid pentru viitorul nostru. Indirect, suntem „încurajați” să fim indiferenți sau, mai bine zis, să fim pasivi la neregulile din jurul nostru, pentru că „și așa nu se va schimba nimic”. Preferăm să ne complacem în acest scenariu trist, în care nimeni nu semnalează nicio neregulă. Ori din indiferență, ori din/de teamă sau din multe alte motive.
Un lucru este sigur: această atitudine este toxică pentru noi ca indivizi, dar și pentru societate. Lucrurile nu numai că nu se vor schimba dacă rămânem indiferenți, ci chiar se vor înrăutăți. Mai mult, a oferi un feedback cuiva nu înseamnă neapărat că arunci cu critici dure, ci că îi aduci la cunoștință cuiva într-un mod politicos faptul că o parte din activitatea exercitată/sa/activitatea exericitată de această persoană nu își atinge scopul.

Ce putem face noi, studenții? Dacă nu îți dorești să fii unul dintre acei studenți care se încadrează în categoria de oameni de mai sus (studentul pasiv), atunci ai posibilitatea de a completa formularul EADS. Anonim, ai șansa de a-i oferi unuia sau mai multor profesori feedback, bineînțeles, într-o manieră civilizată. Prin intermediul acestui formular, îți poți exprima nemulțumirile sau, de ce nu, și părerea bună față/legată de un profesor/impresia bună pe care un profesor ți-a lăsat-o. Indiferent că vorbim de feedback pozitiv sau negativ, ambele tipuri îi ajută pe profesori să își facă o imagine de ansamblu sau să aducă anumite schimbări la orele de curs. De asemenea, feedback-ul pozitiv nu ar face decât să încurajeze acel profesor/să îl incurajeze pe profesorul respectiv, așa că de ce să nu completezi formularul?

Proiectul se va desfășura în perioada 13-27 ianuarie. Vă așteptăm la sala L4, în zilele de 13 și 14 ianuarie, orele 10-14 și în zilele de 20 și 21 ianuarie, între orele 12-16, intervale în cadrul cărora puteți/se poate completa formularul.

Participă la proiectul EADS pe principiul „Nu riști, nu câștigi!”. Dacă nu îți exprimi opinia, atunci nu ai nici dreptul de a te plânge de eventualele probleme apărute pe parcurs!

Elena Duțu, voluntar ASLS

You won’t be ready for this!

Shhh! Îi auzi? Vin cu pași grei, iar camera devine parcă din ce în ce mai rece. 

Stai… nu se mai aud. S-au oprit?

Buhuhuuuu!

Arghhh!

Muahahaaaa!

O, nu! Ne-au găsit! Fantomele, monștrii și vrăjitoarele au venit pe târămul nostru și sunt gata să ne ia și pe noi pe lumea de dincolo!

Stai așa. Alea nu sunt fantome, ăia nu sunt monștri… Of, iar m-au păcălit! Sunt doar voluntarii ASLS, îmbrăcați în costume de Halloween. Se duc la petrecerea deja tradițională din ajunul Halloweenului, în centrul Bucureștiului. 

Este 30 octombrie, iar petrecerea va începe mai târziu în El Comandante Junior (parcă de la ora 23). Anul acesta mă voi alătura și eu. Abia aștept să îmi văd toți prietenii acolo – dacă îi recunosc în costume (anul trecut, unii dintre ei s-au deghizat atât de bine, încât nici nu i-am recunoscut!).

Tema petrecerii este Chilling Adventures of Sabrina, așadar trebuie să intru în lumea vrăjitoarelor. Oare să aleg o varianta simplă, all-black și machiaj de pisică? Sau ceva mai complicat, cu o pălărie de vrăjitoare, o baghetă, o rochie neagră? Sau și mai bine, mă aranjez cât de frumos pot și mă dau drept vrajă – pregătită să îi vrăjesc pe toți! Orice aș alege, trebuie să fie ceva spectaculos: va avea loc un concurs de costume și trebuie să câștig! 

Dar orice aș face, trebuie să mă distrez. Doar de-asta mergem împreună la party, nu? Abia aștept să dansăm, să bem numai suc și apă plată ca niște studenți conștiincioși și, bineînțeles, să facem poze!

Ia spuneți, voi veniți cu noi?

Halloween Party, 30 octombrie, ora 23:00, club El Comandante Junior.

La orizont – albastru

Fiecare dintre noi are albastru în el. Unii în suflet, alții în păr, iar puțini au chiar și în vene. Dar toți, printr-un efort de imaginație, avem în noi albastru în proporție de 70%.

Excepțiile de la regulă ridică ștacheta la 100%.

Dacă stai să te gândești, pare imposibil. Cum să fii complet albastru? Ștrumfii există doar în filme, nu îi verzi alergând pe stradă sau stând liniștiți la o cafea în buzunarul unui om de afaceri. Nici Jake Sully din Avatar nu e tocmai real, iar Nebula din ultimul film Avangers a rămas exact acolo unde îi e locul: în Avangers. Și atunci care e treaba cu oamenii ăștia de tot emană albastru în stânga și în dreapta?

Secretul existenței lor nu constă în puteri magice, în vreo lume paralelă sau în niște trăsături caracteristice desenelor animate. Secretul lor vine din interior. Vine din fiecare salut prietenos, din fiecare răspuns corect oferit celor care cer ajutorul, din fiecare minut petrecut alergând de colo-colo. Secretul lor este scris pe ușă și pe spatele tricourilor, este rezultatul trudei și, de fapt, nu este deloc secret.

Iar, dacă 70% albastru te ține în viață, ce înseamnă procentajul maxim?

Simplu: că trăiești.

Trăiești lângă oameni care nu îți sunt doar colegi, îți sunt umăr pe care poți să plângi, îți sunt cea mai frumoasă parte a zilei, îți sunt gura aia de aer curat pe care ți-o dorești cu ardoare după prea multe ore de texte. Plângi, râzi și crești prin traininguri, prin discursuri spuse incognito în fața unui auditoriu, prin situații limită, prin zile petrecute pe holurile facultății, împrăștiind zâmbete.

Oamenii albaștri sunt oamenii ăia care te scutură de emoție și îți dau un brânci să mergi mai departe, sunt oamenii ăia care îți arată drumul corect când totul ți se pare instabil, când totul e nou și nimic nu pare la locul lui. Sunt oamenii ăia care se ridică în picioare și te aplaudă ca să îți dea curaj, deși nu te cunosc atât de bine, și care te strâng în brațe după fiecare reușită a ta.

Știi unde îi găsești? Peste tot. În curtea interioară, la țigară, relatând vreo poveste amuzantă auzită la repetițiile echipei de teatru, în Holul de Marmură de la Universitate, plângându-se că trebuie să urce trei etaje care fac cât șase. Și în Pitar Moș, pentru că acolo este sediul central, baza militară albastră, punctul 0 cartografic pe harta reprezentării studențești.

    [Dacă Jack Sparrow ar fi venit în facultate, probabil ar fi fost mai albastru ca niciodată, nu doar pentru discuțiile infinite despre comori si glorie, ci mai ales pentru oameni. At the end of the day, oamenii fac o călătorie de succes, nu doar barca. Sau, în cazul piratului menționat mai sus, agilitatea. Sau tendința de a intra în bucluc.

Ai observat că, dintr-un punct, am început să ne adresăm ție, cititorule? Știi de ce? Pentru că tu ești cel mai important pentru noi, pe tine vrem să te ajutăm, să îți oferim măcar o boabă din sacul nostru de boabe albastre. Tu ești viitorul nostru și în mâinile tale stă cheia perpetuării secretului nostru.

Deții deja cantitatea normală de albastru. Pentru surplusul de 30% nu trebuie decât să urmărești harta și să ajungi la comoara de la capătul călătoriei: la noi. ]

Ne dorim să îți înmânăm și ție această hartă, precum și celelalte pe care le-am descoperit: către prietenie, progres, aventuri…către un nou TU, un Jack Sparrow albastru al poveștii noastre. Vei fi căpitanul unei călătorii spre succes, vei cunoaște cele mai adânci secrete, vei întâlni oameni care îți vor schimba complet destinul și, cel mai important, vei duce povestea mai departe…

Nu te vom minți: e nevoie de curaj, de ambiție și de acea doză perfectă de albastru în sânge. Deja deții cantitatea normală de 70%, așa că tot ce-ți rămâne de făcut este urmărești harta, să descoperi indiciile și să te apropii neînfricat de comoara de la sfârșitul călătoriei…Te așteptăm!