Be someone’s Reason to SMILE

Sărbătorile vin, sărbătorile vin” 🎶

Ho, ho, ho! Crăciunul ne bate curând la ușă, în aer simțim mirosul inconfundabil de cozonaci ai bunicii, colindătorii ne trec pragul casei și petrecem cele mai frumoase clipe alături de cei dragi.

Crăciunul este sinonimul iubirii, speranței și, nu în ultimul rând, al solidarității. Acesta este, poate, cel mai special moment din an, iar noi ne regăsim printre norocoșii care se pot bucura de sărbători petrecute în familie. Există copii care, din păcate, nu au putut niciodată să aibă parte de aceleași sentimente pe care noi le trăim an de an… să aibă șansa de a simți în întregime spiritul Crăciunului. Acum, mai mult ca oricând, ar fi bine să ne îndreptăm atenția și către cei care au nevoie de ajutor și să fim solidari, căci însăși semnificația Crăciunului face trimitere la acest aspect. 

Până acum doi ani nu eram prea conștientă de sentimentul incredibil care pune stăpânire pe tine și de împlinirea pe care o simți când, din ceea ce ai, dăruiești fără a aștepta ceva în schimb. Dar am avut parte de o experiență care m-a marcat și din care am învățat importanța micilor gesturi care pot aduce zâmbetele pe chipurile copiilor. Îmi amintesc că proiectul SMILE m-a determinat să îmi doresc și eu, la rândul meu, să contribui cât de mult se poate la fericirea celor care au cea mai mare nevoie de grijă, iubire și atenție.

Mă aflam într-un centru de plasament, împreună cu celelalte ajutoare ale lui Moș Crăciun, în misiunea de a împărți cadourile în rândul copiilor care ne priveau curioși și emoționați. Acea atmosferă magică de sărbători, bucuria sinceră și inocentă care se citea în ochii acestora când vorbeam cu ei, când le ofeream cea mai mică atenție, mi-au cucerit sufletul. Nu cred că există cuvinte pentru a vă descrie ceea ce am simțit în momentul acela: mâhnire, prin raportare la cât de multe șanse avem noi și cât de norocoși suntem să avem o familie care ne iubește și ne este mereu aproape, dar și o bucurie dusă la maximum când îi vedeam sărind de fericire și apreciind fiecare lucru în parte. 

Drept să vă spun, până în acel moment nu am crezut că pot să mă emoționez atât de mult, deși știam că urmează o zi cu un impact asupra mea. Cred că a fost una dintre cele mai frumoase clipe pe care le-am trăit până acum, cu siguranță, mi-a marcat existența și va rămâne veșnic precum cheița de la poarta magică care ne arată despre ce este, de fapt, Crăciunul. Această sărbătoare nu este despre cadouri materiale, ci despre solidaritate, iubire și speranța de a contribui la transformarea realității dure ale celor mici într-o lume mai bună.

Chiar dacă totul a fost temporar, vă asigur de faptul că pașii către o schimbare se fac în timp, așa că în mâna voastră este viitorul! Darurile mici și atenția pentru genul acesta de cauze sociale vă aduc Crăciunul nu numai în case, ci și în suflet. Personal, mi-am promis că, din acel an, mă voi implica în susținerea acestui proiect umanitar care mi-a oferit mai mult decât o experiență… mi-a oferit o lecție de viață. 

Dăruiți și nu veți regreta, Crăciunul înseamnă speranță pentru toți! Sărbători fericite!

Let’s spill the diversiTEA, shall we?

Let’s spill the diversiTEA, shall we? 

Ceaiul este diversificat – negru, verde, fructat, cald, rece, cu lapte. Iar când este vărsat? Nu se risipește – se adună, picătură cu picătură, negru cu verde, cald cu rece, fructat cu lapte. Se adună și picăturile își vorbesc și… rămân împreună. 

Exact ca oamenii. Oameni frumoși și diferiți, adunați ca picăturile de apă aromate într-o cană de ceramică. Sau într-un bazin olimpic. Sau între zidurile unui baraj. 

Sau într-un ocean. 

Picături care se strâng, se salută, dau mâna, își admiră trăsăturile speciale și apoi se aruncă grațios în oceanul diversificat. Uite – o risipă frumoasă de ceaiuri încă neprocesate de societate, care își trăiesc asemănările fără teamă de judecată. 

Iar tu privești totul de departe, de undeva de sus, ținând în mână ceașca de ceai pe jumătate vărsată. Te uiți la o dezordine cu personalitate și nu o strângi, nu încă. O mai lași puțin. 

Pe masă. La restaurant. Acasă. La facultate. Oriunde ai fi. 

Ești unul cu picăturile. Ești unul dintre ele. Ești unul dintre noi. 

Dive into DIVErsity!

Te așteptăm între 22 și 24 noiembrie! Mai multe detalii pe pagina de Facebook ASLS România.

Let the pandemic one step behind

Martie 2020. Luna în care viețile noastre s-au schimbat ireversibil. O aparentă vacanță de două săptămâni a reușit să devină un șir lung de restricții, pe care nici în momentul de față nu le-am depășit. Acum, la aproape doi ani de la începutul pandemiei, ne întrebăm cum ne-a afectat această perioadă plină de incertitudini și frământări. 

Cu toții am experimentat sentimente diverse când vine vorba de pandemie și cum am reușit să ne adaptăm viețile la această situație. Nu e așa că dacă v-ar întreba cineva unde vă vedeți peste cinci ani, i-ați răspunde, puțin revoltați, că nu vă mai puteți imagina nici cum va decurge următoarea jumătate de an? 

Întrucât în perioada 28-30 octombrie au loc webinarele din cadrul proiectului „Let the Pandemic One Step Behind”, dorim să punem în evidență experiențele studenților cu privire la modul în care aceștia și-au redescoperit motivația, chiar și în cele mai tulburi clipe ale pandemiei: 

„Aflată la final de clasa a XII-a, trecerea în online mi-a întors lumea cu susul în jos. Dorința de a face ceva productiv scădea, în timp ce zilele până la examenul de Bacalaureat și admiterea la FLLS se împuținau. Cu aceeași problemă m-am confruntat și odată ce am devenit studentă. Auzisem atâtea povești legate de anii de studenție…Iar ai mei aveau să fie îndreptați spre un ecran mai degrabă, decât spre perspectiva unei studenții propriu-zise. Vă întrebați cum am reușit să trec peste această lipsă de determinare? Ei bine, am încercat, pe cât posibil, să îmi redirecționez toată atenția și energia către lucrurile pe care le aveam de făcut, precum și către diferite hobby-uri care m-au făcut să uit de tot stresul acumulat. Am început diferite noi activități, precum voluntariatul, care m-au ajutat să mă dezvolt și să privesc cu nerăbdare spre viitor.” – Andreea Cuprian, anul II, Filologie, Engleză A – Română B

„Mi-ar fi extrem de greu să structurez perioada pandemiei. Parcă totul s-a întâmplat prea repede. Sentimentele trăite au fost variate și trecerile de la o extremă la alta nu au ezitat să apară. Cred că ale mele s-au aflat într-o balanță, la un capăt aflându-se anxietatea creată de schimbările bruște din viețile noastre, de cealaltă parte situându-se gândul că totul va fi bine. Acum, în retrospectivă, consider că am înclinat mai mult spre cea de-a doua opțiune. 

Stilul de viață influențează cel mai mult percepția asupra lucrurilor ce se petrec în jurul tău, iar aici nu mă refer doar la alimentația sănătoasă, ci și la activitățile pe care le desfășori. Pot spune că munca și taskurile pe care le aveam de îndeplinit m-au ținut „în priză”. Nu am reușit să stau și să analizez prea bine situația, fiindcă evenimentele au continuat să apară, am absolvit liceul, am început facultatea, voluntariatul, plus multe alte aspecte. Deci da, uneori munca te salvează și te face să uiți sau să neglijezi anumite aspecte ce îți pot face rău.” – Mădălin Catană, anul II, Limbi Moderne Aplicate, Germană B

„Pentru mine, pandemia a fost o perioadă plină de stres, neliniște și frustrări. Viața mea, dar cred că și a celorlalți, a mers pe pilot automat. Evenimente cheie precum absolvirea liceului sau primul an de facultate au trecut insesizabil, în timp ce eu am simțit că rămân pe loc. Când am auzit de inițiativa proiectului „Let the Pandemic One Step Behind”, am decis pe loc că vreau să particip. Consider că webinarele sunt o ocazie minunată de a învăța mai multe despre propria persoană, precum și problemele ce au survenit în urma acestui haos care mi-a caracterizat ultimii doi ani din viață.” – Nicoleta Boitan, anul II, Limbi Moderne Aplicate, Germană B

„Eram în anul al II-lea de facultate când a început pandemia și, deși la început, atât eu, cât și colegii mei ne-am bucurat că mai primim câteva zile libere, am ajuns să regretăm acest lucru. Pandemia ne-a forțat pe toți să ne mutăm în online și ne-a răpit multe momente de care ne-am fi amintit cu drag peste ani: de la așteptatul pe holurile facultății la 8 dimineața pentru a intra în săli, până la absolvire. Consider că webinarele din cadrul proiectului „Let the Pandemic One Step Behind” sunt o idee foarte bună și mi-aș fi dorit să fi fost făcute și la început, pentru că ne-ar fi ajutat pe toți să ne acomodăm mult mai bine cu toată situația, știind că nu suntem singuri în această perioadă nesigură.” – Oana Minea, anul I, MTTLC

Și totuși, oricât i-am învinui sau nu  pe cei din jur, nu putem spune că viețile ne-au stat în loc din pricina a tot ceea ce s-a petrecut. Chiar dacă nu ne-am propus în mod expres să mergem mai departe, viața a continuat. Am trecut dintr-o clasă într-alta, am trăit stresul examenelor, am ajuns la facultate, unii dintre noi poate au și absolvit ciclul de licență. E adevărat, timpul a trecut altfel, poate nu am trăit această perioadă așa cum ne imaginam, însă tot am rămas cu amintiri pe care le vom putea povesti mai târziu și de care ne vom aduce aminte cu drag.

ASLS. Patru litere fără noimă pentru mulți.

ASLS. Patru litere fără noimă pentru mulți. O simplă asociație studențească pentru alții. Dar o familie plină de albăstrei implicați pentru voluntarii acesteia. 

Întrucât în perioada 4-13 octombrie 2021 au loc Recrutările de Toamnă, dorim să vă prezentăm poveștile pline de nostalgie ale voluntarilor noștri, ce alcătuiesc o filă de jurnal în istoria asociației. 

Ana Olariu – iulie 2020

Ajunsă în fața facultății, agitată și ușor confuză, văd mare de oameni în albastru. Îmi amintesc vag de o anume asociație căreia îi mai văzusem postările pe grupul de Facebook. Mă îndrept spre ei, iar voluntarii mă întâmpină cu zâmbete pe buze, gata să mă ajute cu orice am nevoie. În acel moment, un singur gând sparge tot haosul din capul meu, devenind singurul pe care mă pot concentra pentru moment: „Vreau și eu în ASLS!” Faptul că de la primul contact cu asociația mi-am dorit să mă înscriu, spune deja multe. Cu toate acestea, cred că toate detaliile care urmează le vor veni în ajutor celor curioși.

Andreea Munteanu – octombrie 2019

Iată că facultatea începuse și eram mai debusolată ca niciodată. Toată vara stătusem să mă gândesc la anii de studenție, ce voi face, cum vreau să mă dezvolt mai mult. Îmi făcusem o promisiune: voi accepta orice oportunitate care mi se ivește, orice lucru nou, chiar dacă asta presupunea să ies din zona mea de confort. 

Cum văd că încep înscrierile, nu pierd niciun moment pentru a completa formularul având siguranța absolută că nu voi regreta această decizie. Departamente, Echipe, Coordonatori, Team Leaderi… Cum aș fi putut să rețin tot? Nu credeam că o să reușesc. Fiind o persoană atât de perfecționistă, mereu îmi găsesc câte un defect. Din fericire, mentorii au fost alături de mine la fiecare pas, m-au ajutat să mă descopăr și mi-au văzut potențialul. I-am simțit aproape, într-un mod sincer, ajungând să îi consider buni prieteni.

Cel mai frumos cadou pe care mi l-a făcut facultatea a fost să îmi ofere șansa de a cunoaște și mai bine cum vorbesc ASLS-iștii, iar motto-ul „Noi vorbim pe limba ta” nu putea fi unul mai potrivit.

Andreea Cuprian – ianuarie 2021

Devin voluntar activ în cadrul ASLS. Acesta reprezintă, cu siguranță, unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea de student, dar atenție! A fost doar începutul. Povestea mea se complică. Ajung Asistent-Coordonator la două proiecte la care participasem nu demult ca elev, și anume Zilele Porților Deschise și Admiterea. Mai mult decât atât, la doar șase luni de activitate în asociație preiau o funcție la care nu m-aș fi gândit niciodată: Team Leader Social Media.

Privesc cu nostalgie, dar și cu mândrie spre fata emotivă care eram și nu îmi vine să cred că suntem una și aceeași persoană. 

Amintirea preferată?

Cupri: „Ei bine, grea decizie! Însă, mintea mea mereu revine cu drag la momentele petrecute de-a lungul Admiterii de anul acesta. Amintiri de neuitat, râsete și lucru în echipă – așa aș rezuma, pe scurt, acele zile de vară petrecute alături de ceilalți voluntari ASLS.”

Andreea: „Cine a spus că nu îți dai seama cum trece timpul atunci când te simți bine, într-adevăr nu a glumit. Același lucru l-am resimțit atât în timpul mandatului de Team Leader al Echipei de Motivare, dar și la fiecare repetiție pentru un spectacol de teatru. Oboseala nu mai contează atunci când faci ceva din suflet.”

Ana: După luni de zile petrecute cu speranța că va veni în sfârșit evenimentul la care voi putea participa fizic, acesta a sosit, și anume SummerCamp. Cele patru zile s-au simțit ca patru ore, dar au fost deosebite. Știu sigur că îmi voi aminti de această experiență plină de fericire și la pensie.“

Stitch Stitchulescu (mascota asociației) – octombrie 2021

Atâta nostalgie, atâtea amintiri… dar de viitor ce spuneți? Sunteți pregătiți să porniți în cea mai frumoasă aventură din anii de studenție? Dacă răspunsul este DA, atunci vă așteptăm în număr cât mai mare la Recrutările din această toamnă!

„Ohana means family, and family means that nobody is left behind!”

Admis la FLLS. Și acum?!

Ieri elev de liceu, astăzi anul I la FLLS. Acum viața de student începe să prindă contur, apar speranțele, așteptările și parcă prinzi aripi. Ești foarte nerăbdător să afli cum arată o săptămână de cursuri la facultate. Dar pandemia te împiedică să-ți cunoști personal colegii și profesorii, ceea ce nu este tocmai plăcut. Te afli în București și parcă nu știi de unde să începi: ce loc să vizitezi mai întâi, cum să ajungi în anumite stații de metrou sau ce alte mijloace de transport în comun mai există în capitală.

Cu toții am trecut prin asta la un moment dat. În anul I de facultate te așteaptă, de fapt, două aventuri: studenția și descoperirea Bucureștiului. Cele două merg foarte bine mână în mână, deoarece descoperi, ușor-ușor, capitala mergând întâi fie la secretariat ca să te înmatriculezi, fie la metrou pentru a-ți lua abonament de student și lista poate continua. La început te poți simți un pic copleșit de mărimea orașului sau de mulțimea de oameni din metrou. Dar, cum gătitul se învață mâncând, așa și tu vei reuși, mai mult ca sigur, să începi să te descurci prin București.

Primii pași pe care îi vei face sunt pașii prin care fiecare student nou venit în București trece. Captat de temeri, anxietate și neputință? Ei bine, 2021 este epoca marcătă de tehnologii avansate la care poți apela cu încredere. Cu siguranță vei avea nevoie de un mic ghid care să te îndrume, iar aceste aplicații îți vor fi de folos: Moovit, pentru orice mijloc de transport preferi. Fie că faci naveta cu metroul, autobuzul, trenul, ori tramvaiul, Moovit este aplicația care te va călăuzi din punctul A către punctul B fără obstacole. O altă aplicație folositoare este Google Maps, pe care o avem cu toții și la care vei apela foarte des. Cu siguranță vei avea nevoie de ajutor să ajungi de la metrou la facultate, iar aplicațiile sus menționate sunt exact ajutorul de care ai nevoie. De ce este util Google Maps? Pentru că poți vizualiza harta locului în care te afli, ai îndrumător prin voce și reconstituirea traseului în cazul în care o iei pe calea greșită.

Acum că te-am liniștit pe partea de navetă, te invităm să cunoști Bucureștiul și din punct de vedere al atracțiilor turistice. Pentru a-ți ușura căutările, instalează-ți aplicația Bucharest City App. Fermecătoarele locuri de care dispune Bucureștiul sunt cuprinse într-un buchet la care ai acces de fiecare dată când deschizi aplicația. Când ne referim la locuri alese cu atenție spunem și restaurante, puburi, cafenele, ceainării și multe altele. Nu există niciun motiv pentru care să nu ai această aplicație în telefon. Iar dacă vrei să ajungi în acele locuri fără prezența a multor persoane în jurul tău, este bine să ai și aplicația Uber. Mașinile vin mereu către tine, în orice punct te-ai afla, poți plăti direct din aplicație, poți anula cursa, iar drumul către destinație este unul cât se poate de liniștit și bucurător. 

Acum că te-am convins că Bucureștiul nu este un oraș în care să nu te poți descurca, te rugăm ca în primele tale zile să încerci să ieși cât mai mult pentru a te putea acomoda cât mai rapid. De asemenea, cu câteva zile înainte, poți face câteva drumuri de acasă până la facultate pentru a te obișnui cu ruta. 

Orașul poate părea intimidant, dar, odată ce ești dispus să înveți despre el, te vei simți ca acasă. Vei avea mereu ajutor din partea oamenilor, colegilor și din partea noastră, prin urmare, capu’ sus, ia-ți inima în dinți și descoperă capitala! 

Mult succes! 


Fatal error: Uncaught wfWAFStorageFileException: Unable to verify temporary file contents for atomic writing. in /home4/asls/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php:52 Stack trace: #0 /home4/asls/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php(659): wfWAFStorageFile::atomicFilePutContents('/home/asls/publ...', '<?php exit('Acc...') #1 [internal function]: wfWAFStorageFile->saveConfig('livewaf') #2 {main} thrown in /home4/asls/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php on line 52