Sărbătorile de iarnă pot fi definite de mai multe lucruri: zăpadă, colinde, decorațiuni pentru brad, cadouri și, nu în ultimul rând, mese de Crăciun în familie, care completează perfect spiritul festiv. Tuturor ne este familiar mirosul de cozonac, de prăjituri care ne duce pe meleagurile copilăriei și ne umple sufletul de magia sărbătorilor. Toate acestea fac masa de Crăciun mai specială, iar, în acest an, ne-am gândit să vă dăm un gust a ceea ce înseamnă această sărbătoare în alte țări.
Mulți consideră că au o vagă idee despre ce înseamnă cultura spaniolă. Le este îndeajuns să știe că este caracterizată de pasiunea cu care vorbesc și dansează spaniolii la fieste, de celebra corrida și de desele sieste pe care le iau aceștia. Se spune că ajungi să cunoști mult mai bine un popor descoperindu-i mâncarea. Așadar, ce se poate spune despre Spania și preparatele tradiționale care se servesc la masa de Crăciun?
În seara de Crăciun, cina începe cu entremeses, adică aperitive. Acestea reprezintă platouri de carne și brânzeturi locale, ce au la bază diferite mezeluri (jamón, chorizo). Felul principal este celebrul Cochinillo (purcelul de lapte), care este servit cu cartofi și ceapă caramelizate. În unele zone, acesta este înlocuit cu carne de miel. De asemenea, platourile mari de fructe de mare nu lipsesc de pe mesele de Crăciun ale spaniolilor de pretutindeni.
Fie că sunt oferite copiilor drept merienda, gustări, fie că sunt consumate după masă, dulciurile sunt ceea ce aduc magia sărbătorilor în casele cetățenilor hispanici. Printre acestea, se numără mazapan, cunoscut de noi sub denumirea de marțipan, făcut din migdale măcinate, gălbenuș de ou și zahăr sau roscos de vino, rulouri de vin, care sunt biscuiți în formă de gogoașă, ce conțin o cantitate mică de vin dulce și nuci, și sunt acoperiți la final cu zahăr pudră.
Alte două tipuri de prăjituri mici sunt polvorone și mantecados. Acești biscuiți spanioli sunt făcuți din făină, zahăr, lapte și migdale. Biscuiții polvorone sunt acoperiți cu zahăr pudră, de unde provine și numele lor, polvo, însemnând pudră. Manteca înseamnă untură, care este un ingredient cheie pentru mantecados. Un alt desert spaniol celebru este Roscón de Reyes, care are forma unei gogoși mari, ornat cu felii de fructe confiate și care este consumat, de obicei, pe 6 ianuarie, de Ziua celor Trei Magi.
Ne mutăm acum în emisfera de nord a globului și ne întâlnim cu o altă tradiție și alte gusturi specifice. Suedia este cunoscută pentru Julbordul ei, care conține feluri de mâncare pentru toată lumea.
Janssons frestelse este un preparat din cartofi și pește gratinat. Originea felului de mâncare nu este cunoscută, însă se spune că a fost numită după un cântăreț de operă iubitor de mâncare de la începutul anilor 1900, numit Pelle Janzon. Rețeta a fost publicată pentru prima dată în 1940 și a devenit rapid un fel de mâncare atât de popular, încât nici julbord (masa de Crăciun) nu ar fi completă fără el. Acesta este servit împreună cu garnituri calde și carne spre sfârșitul mesei.
O parte esențială a pregătirii Crăciunului în Suedia este Glöggul. Ceea ce face acest vin roșu fiert atât de special este faptul că la prepararea lui se folosesc diferite condimente, iar, pe fundul paharului, sunt întotdeauna plasate migdalele și stafidele. De obicei, el este servit în pahare mici, în special pentru că suedezii merg de la o petrecere la alta și această băutură este servită oriunde. Astfel, glöggul constituie băutura perfectă pentru adunările festive.
Julmustul este o băutură non-alcoolică care este formată din apă carbogazoasă, extract de hamei nefermentat, zahăr împreună cu extract de malț, acid citric și alte condimente. Rețeta originală a fost compusă de familia Roberts, care dorea să facă o băutură care să se servească la masa de Crăciun alături de cei dragi. Suedezii preferă să bea această băutură, însoțită de alte dulciuri specifice acestei sărbători, precum Lussekatter și Knick.
Julskinka se mănâncă în Ajunul Crăciunului și este adesea considerată piesa centrală a unui bufet suedez de Crăciun. Suedezii fierb julskinka și apoi o lasă să se răcească înainte de a o glazura cu muștar și pesmet. Odată glazurată, șunca este mutată într-un loc rece, de obicei afară, pentru a se răci cât mai repede posibil. În zilele noastre, majoritatea suedezilor cumpără șuncă gata fiartă, pe care o acoperă cu ou, muștar, pesmet și o rumenesc în cuptor acasă.
Köttbullarna, prin traducere chifteluțele cu sos de smântână, sunt considerate mâncarea națională a Suediei. Acestea sunt mai mici și au o aromă diferită de cea a chifteluțelor italiene și sunt aproape întotdeauna servite cu un sos de smântână. Rețeta a apărut pentru prima dată într-o carte a legendarului Cajsa Warg, publicată în 1755 și de atunci a rămas una dintre cele mai populare. Alte garnituri posibile în afară de sosul de smântână ar fi castraveții presați (pressgurka), merișorul dulce (rårörda lingon) sau piureul de cartofi (potatismos).
Sill – Spre deosebire de celebrele chifteluțe care se pot servi în mai multe variante, heringul murat nu ar trebui să lipsească niciodată din mâncarea dumneavoastră. Acest pește rămâne la baza oricărui bufet tipic suedez. Heringul murat vine într-o varietate de arome – muștar, ceapă, usturoi și mărar, pentru a numi doar câteva – și este adesea consumat cu smântână, cartofi fierți, arpagic tocat, brânză tare, uneori ouă fierte și, bineînțeles, pâine crocantă.
Lutfisk, sau cod pe românește, este servit în mod tradițional în Ajunul Crăciunului și reprezintă o parte importantă a culturii suedeze, așa că merită încercat măcar o dată. În esență, codul este un pește uscat care a fost rehidratat cu ajutorul leșiei, acea substanță alcalină folosită pentru conservarea peștelui în timp. De regulă, este servit cu cartofi fierți, mazăre, un sos Béchamel sau muștar, un praf ușor de condimente fin măcinate, piper alb, piper negru și, ocazional, slănină prăjită.
Dacă am tot vorbit până acum de preparate culinare și băuturi, putem spune că este timpul pentru desert!
Astfel, pepparkakor (turta dulce în română) sunt foarte populare mai ales de Crăciun, când sunt tăiate în forme atractive, adesea decorate cu glazură sau chiar acoperite cu o brânză albă cremoasă, cum ar fi gorgonzola și, uneori, sunt pot fi atârnate ca decorațiuni de Crăciun. La fiecare julmarknad (târg de Crăciun) găsim pepparkakor, pe care le putem servi cu glögg.
Interesant este faptul că aceste prăjiturele te-ar face mai bun și mai blând, lucru care se observă în zicala tradițională: “Ät en pepparkaka, så blir du snäll!” („Mănâncă o turtă dulce ca să fii mai bun!”).
Prin urmare, sărbătorile nu ar mai fi la fel fără mâncarea specifică, iar noi ne-am dorit să vă prezentăm în acest articol măcar o mică parte din cultura culinară a altor țări.
Așadar, dacă aveți de gând să mergeți în Spania sau Suedia de Crăciun, nu uitați să încercați preparatele lor tradiționale pentru un plus de savoare.
Sărbători fericite!